Cît de resemnați om mai fi?

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Mulți dintre cercetătorii chestiunii în cauză spun că locuitorii „plaiurilor mioritice” ar fi bombardați de mici cu mesaje care îi îndeamnă la resemnare și la inacțiune, mai ales cînd vine vorba de problemele altora, că formulele cunoscute, de genul „sîntem prea mici ca să schimbăm noi ceva”, „asta e, nu se poate”, „mai bine să stai în banca ta”, „capul plecat, sabia nu-l taie”, „mămăliga nu face explozie” și altele, ne-ar forma în acest spirit defensiv, de inerție și resemnare. Într-un fel, nu doar că ni se spune din copilărie cum ar trebui să fim, ci ni se spune apoi și că așa am și fi. Rămîne de văzut cîtă influență au în acest domeniu educația, pattern-ul cultural sau experiența istorică, dar și cît e într-adevăr așa cum se spune despre noi și cît nu. De remarcat e că, de exemplu, societatea noastră a reușit să doboare unul dintre cei mai răi dictatori ai secolului trecut, dar e adevărat și că apoi s-a resemnat în a crede, în general, că nu ea a făcut-o.

În ultimii treizeci de ani, au apărut destule exemple contrare inerției și resemnării sociale, care demonstrează că mentalitățile sînt în continuă schimbare. Cîteva asemenea modele de învingere a inerțiilor, de luptă contra curentului, sînt descrise în Dosarul care urmează. Și poate că nu mai sîntem neapărat așa cum ne-am obișnuit să credem. Ba unii spun că nici mult invocata baladă a Mioriței nu-i ceea ce credem. Poate că unele reflexe de tip mioritic, inclusiv verbale, persistă însă chiar și după ce, în fapt, atitudinea și condițiile s-au schimbat deja. Observăm că mulți români reacționează azi rapid și puternic, uneori chiar și cînd nu e cazul. Dar avem totuși senzația că reacțiile nu se materializează decît rareori în construcții mai serioase, că e doar o cîrcoteală de moment, așa cum spune o altă vorbă încetățenită în ultimele decenii (din categoria celor menționate mai sus): „Cîinii latră, ursul trece”.

Pe de altă parte, clasa politică nu se dezminte ca factor determinant în a ne face să ne pierdem periodic speranțele și a ne pune ciclic în primejdia de a recădea într-o apatie păguboasă. Dar dacă am avea conducători mai buni, am fi oare cu toții mai angajați, mai activi social, politic, mai dedicați binelui comun? 

Deocamdată, știm din „sinteza profilului psihologic al românilor”, din cadrul lucrării Psihologia poporului român, de Daniel David (Editura Polirom, 2015), că, printre aspectele de personalitate și relaționale dominant negative, românii ar avea un „stil defensiv ca urmare a unei stime de sine scăzute, care susține complexe de inferioritate și de superioritate” și elemente precum: „neîncredere în oameni/mizantropie, cinism, scepticism, ostilitate controlată, indiferență/nepăsare, atitudini antisociale”. Sînt niște concluzii obținute după cercetări pe care le putem considera științifice, chiar dacă într-o sferă în care precizia e greu de obținut. 

Dar e nevoie să amintim și că, așa cum se întîmplă adesea, există și un revers al medaliei. Adică resemnarea nu e neapărat și întotdeauna un sentiment rău, greșit sau contraproductiv. În anumite cazuri poate fi și un mod de a face față unor situații care ne depășesc. Ne poate feri de sentimentul disperării, ca o alternativă mai cumpătată și mai inteligentă. Dacă nu este vorba doar de un abandon din lene, comoditate, lașitate ori rea-voință, ci de o acceptare a unei situații imposibil de controlat, resemnarea este, în cele din urmă, un semn de înțelepciune. Putem condamna inerția socială, lipsa dorinței de a face lucruri bune, pasivitatea și nepăsarea care duc la rezultate negative, dar în același timp putem face și un elogiu resemnării ca soluție înțeleaptă. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.