Cine sîntem, Doamne?

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Cine sîntem, Doamne? jpeg

Într-o zi suspect de călduroasă pentru luna februarie, am participat la slujba Botezului Laurei, fiica unor buni prieteni. Înainte de imersiunea triadică baptismală, sacerdotul a declamat de trei ori Mare ești Doamne și minunate sînt lucrurile tale, adăugînd imediat că Tu din neființă la ființă le-ai adus pe toate, subliniind astfel că existența noastră este cea mai mare minune a lui Dumnezeu. Inițierea aceasta mistagogică a fost însă deturnată de predica părintelui, în care cuvîntul păcat a fost folosit de 13 ori, iar mîntuire doar o dată. După slujbă, am mers la agapa oferită de părinții neofitei, unde, degustînd un vin vărsat neidentificabil ca soi și posibil nefiscalizat, am purces la simpozionul nostru (syn – împreună, pino – a bea).

Personajele sînt caracterizate în funcție de ce înseamnă viața pentru ele: pentru Cristi (Cr) viața este lumea de dincolo cu spatele gol, pentru Ion (I) – agonia de a face nefiindul fiind, pentru Mihai (M) – tot înainte și apoi iar înapoi, pentru Clement (C) – un blitzkrieg care marchează involuția biologică de la celulă la celulită.

Cr: Dragii sympotes, pentru că sîntem încă sub influența mistagogiei insuflate de Taina sfîntului Botez și pentru că avem o neofită care a fost adusă de curînd la viață, iar azi la viața duhovnicească, m-am gîndit că ar fi oportun să vorbim despre identitatea omului. Evident, despre identitatea lui ca persoană unică. Laura, neofita, este o persoană unică, ea este ea atît față de sinele ei, cît și față de ceilalți. De ce eu sînt eu și nu altul, ce mă face pe mine să fiu eu și să conștientizez că eu sînt eu? Ce este identitatea, ce este alteritatea, care este raportul dintre ele? De ce cred eu că singura identitate esențială este cea unică personală, iar celelalte identități – etnice, politice – sînt în mare parte nesubstanțiale, chiar fabricate? Dumnezeu i-a dat omului prin creație a fi-ul (to einai), l-a făcut, așa cum spune Scriptura, după chipul Lui, adică l-a plăsmuit din El, dîndu-i identitatea de ființă (ousia) într-o persoană (ipostasis/prosopon) distinctă unică. Ousia este a fi-ul, iar ipostasis sau prosopon este individualizarea acestui einai care mă face pe mine să fiu eu și nimeni altul. Personificarea a fi-ului dat de Dumnezeu reprezintă identitatea omului.

I: Pany ge! Este adevărat că atunci cînd a suflat suflarea de viață l-a făcut pe om identitate din identitatea Lui, dar ar trebui să spunem că marii teologi ai Bisericii subliniază două distincții esențiale. Prima – că identitatea omului este relativă spre deosebire de cea a lui Dumnezeu, cel care are „a fi“-ul în sinele său, pe cînd la om este un dat. A doua, mai teologică, identitatea – tautotis – în sfînta Treime este a ființei, alteritatea – heterotis – a persoanelor, pentru că avem trei persoane într-o singură ființă, pe cînd la om identitatea este a persoanei, alteritatea a ființelor, pentru că avem persoane distincte și mai multe ființe. Apoi, referitor la tautotis, Ioan Damaschin, care sintetizează gîndirea antică preluată de creștinism, ne spune că poate fi percepută în trei moduri: identitatea după gen, atunci cînd spunem că omul și calul sînt identici, de vreme ce amîndoi sînt animale; identitatea de specie, atunci cînd spunem că Petros și Ioannis sînt identici după specie, de vreme ce amîndoi sînt oameni; identitatea după număr, cînd spunem că Petros este identic cu sine însuși. Aici, numărul m-a băgat în ceață…

Cr: Numărul se referă la identitate ca unicitate. Identitatea de a fi unic, hen-ul, unul, gîndirii antice. Adică nu mai este altul ca număr ca mine care sînt unic și identic cu mine însumi. Doi-ul implică deja alteritatea. Asta nu înseamnă că această alteritate, heterotis, dăunează identității, ba din contră o potențează. Ar trebui să spunem că dacă în filosofia antică elină această heterotis nu depășea tărîmul ideilor, fiind indispensabilă dezbaterii filosofice, în teologia creștină capătă valențe existențiale. Avînd ca bază sfînta alteritate plină de iubire a persoanelor Treimii, sfînta alteritate mîntuitoare a firilor omenească și dumnezeiască întru ipostas-ul lui Hristos, dar și parabolele Samarineanului Milostiv și a Dreptei Judecăți, teologia Bisericii vorbește despre alteritate ca bază a comuniunii în iubire a membrilor ei. Filosoful Yannaras o numește alteritate personală, pentru că surprinde relația de iubire persoană către persoană a celui ce e identic cu sine cu celălalt care nu e identic cu el.

I: Un mare teolog, Ioannis Zizioulas, spunea că omul este o ființă comunitară care își găsește sensul doar în relație cu celălalt, cu heteros-ul. Relația cu celălalt pune în valoare identitatea fiecăruia, pentru că, ieșind către celălalt prin iubire, te întorci în sinele tău plin de iubire, iar această iubire îți luminează propria identitate.

Cl: N-aș vrea să ne certăm și la acest eveniment frumos, dar ne-ați zăpăcit cu atîtea filosofii abstracte. Haideți să coborîm la lucruri concrete. Putem vorbi despre o identitate a fiecăruia, pe care aș numi-o identitate naturală și ea rezidă în primul rînd în faptul de a fi conștient că eu sînt eu. Conștiința de sine este un element primordial al identității omului. Și nu mă refer aici la bălăriile psihanaliste despre așa-zisul subconștientirațional care de fapt e conștientul fără glas. În această identitate firească, putem încadra și ceea ce eu aș numi identitatea celulară a fiecărui organism, deși celulele sînt într-un proces continuu de reînnoire. Fiecare organism este alt organism.

M: Mitul lui Tezeu, evocat de filosoful Plutarh, este sugestiv pentru discuția noastră. Tezeu a navigat spre Creta, a omorît minotaurul și i-a salvat pe cei paisprezece copii ai Atenei care erau destinați pentru jertfă. În cinstea eroului salvator, atenienii au păstrat sute de ani corabia lui Tezeu, schimbînd periodic piesele care putrezeau. Astfel, în timp, corabia a fost schimbată de tot, dar a rămas în conștiința poporului tot corabia lui Tezeu. Mai este această corabie corabia lui Tezeu? Mai sîntem noi identici cu noi înșine, de vreme ce toate celulele noastre în maximum zece ani se schimbă total, sîntem noi aceiași cei de la douăzeci de ani cu cei de la șaizeci de ani, de vreme ce ne schimbăm cunoștințele, ideile? Care este acel element diacronic care caracterizează și menține identitatea noastră?

Cl: Eu aș îndrăzni să spun că această identitate firească este relativă și fluctuantă, însă omul rămîne identic cu el însuși, pentru că are acea conștiință de sine care marchează și resimte toate aceste schimbări firești și rămîne aceeași. El este conștient că este el!

I: Identitatea omului este dată de chipul lui Dumnezeu din el, care include negreșit și conștiința de sine. Chipul lui Dumnezeu personalizat în fiecare om îi conferă omului identitatea.

M: Va trebui în mod cert să discutăm și despre inconsistentele identități, cum ar fi cea etnică, culturală și chiar rasială. Mă opresc la cea etnică care atinge și pe cea rasială, pentru că acestea pot dezvolta cel mai periculos flagel al societății moderne și cea mai mare erezie a Bisericii actuale: naționalismul asezonat cu filetismul. Cauza ereziei, substratul filosofic? Grava confuzie între identitatea naturală, intrinsecă omului, și identitatea etnică, o identitate de mase, nicidecum una personală. O identitate care nu e un dat, ci se dobîndește, se formează prin apartenența la unele principii, idei, servite de propaganda unora care pot controla mai ușor oamenii neliberi. De aici izvorăsc toți monștrii: filetismul, protocronismul, etnocentrismul, rasismul. Iar aceste rătăciri nu numai că sînt identități false, ci dezidentifică și dezumanizează persoana umană.

Cl: Să ne aducem aminte de parodia cu buletinele în Grecia în anul 2000. Atunci guvernul a hotărît să scoată din cărțile de identitate confesiunea religioasă, iar sfînta Biserică a organizat mitinguri de protest de amploare, cu milioane de credincioși. Care a fost motivația ierarhilor Bisericii elene? Ortodoxia și Ellada sînt unul și același lucru! Iacă erezia în toată splendoarea ei!

Cr: Nu pot decît să vă dau dreptate în acest punct. Aș conchide: omul își identifică adevărata identitate lîngă Cel care l-a adus de la neființă la ființă. Este vorba de împlinirea vocației sale liturgice, aceea de a fi în comuniune cu Făcătorul său.

Într-un tîrziu, am plecat de la această agapă, hălăduind amețiți de vinul suspect pe străzile întunecate, fără să scoatem un cuvînt. Un gînd însă ne-a fulgerat pe toți și el s-a metamorfozat instantaneu într-o incantație: Spune-ne, Doamne, cine ești, ca să ne spunem cine sîntem!

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.