Cine este cel mai bun doctor, pentru mine?

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Cine este cel mai bun doctor, pentru mine? jpeg

Meseria de doctor este cea mai respectată profesiune în România, conform tuturor studiilor de opinie publică din ultimele decenii, în schimb spitalele sînt instituțiile care ne provoacă cele mai multe resentimente. Aceste două observații nu se contrazic: aroganța instituțională a sistemului medical de azi o întrece cu mult pe cea proverbială a medicilor. Oriunde în lume.

Domnul Lăzărescu, pacientul român model, a experimentat autosuficiența acestui sistem. Pentru mulți bolnavi, asemenea celor imaginați în parodiile serialului TV Little Britain, computerul spune nu, „computer says no“. Un pacient – domnul Lăzărescu? –, infectat concomitent cu virusurile hepatice B și C, cu o reactivare a suferinței ficatului, are nevoie de o intervenție chirurgicală. Angrenajul medical pornește. Pentru „B“ se pot face toate analizele, pentru „C“ nu, trebuie alt bilet, altă internare de zi, conform contractelor cu Casa de Asigurări. Operația nu se programează fără consultul hepatologului și al cardiologului, hepatologul are nevoie de toate analizele, cardiologul de opinia pneumologului și de o baterie de teste, conform algoritmilor medicali în vigoare, care, însă, nu se pot face nici cu bilet de „B“ , nici cu bilet de „C“. Și, oricum, pentru protecția juridică a medicului și a spitalului, înaintea operației trebuie semnat noul consimțămînt informat, care este, însă, impropriu elaborat, după părerea unor experți în drept. „Înțelegeți acest lucru, domnule Lăzărescu?“ Pleacă nemulțumit, i se pare că renumele acestui spital e nejustificat, l-au privit de sus și nu i-au rezolvat problema. Nu poate reproșa nimic unui anume medic, dar computerul i-a spus de prea multe ori nu, fără să înțeleagă de ce.

Nu e vina nimănui. Medicina a devenit o industrie, spitalele sînt numite furnizori de servicii medicale, pacienții sînt consumatori de sănătate, iar îngrijirea bolnavilor e un „job“. Companiile de asigurări stabilesc limite medicilor, iar conducerile spitalelor îi obligă să urmeze ghiduri de diagnostic și tratament. Controalele financiare și procesele de malpraxis sînt comune. În acest hățiș de reglementări și constrîngeri, medicii nu pot oferi adesea bolnavilor tot ce aceștia doresc, iar o relație cu pacientul la nivel personal este greu de stabilit. Aceste lucruri pot crea percepția de aroganță și suficiență a instituției sanitare.

Avantajele acestei practici medicale sînt evidente. Dacă suferi un politraumatism prin accident de mașină sau un infarct miocardic, preferi să intri într-un mare spital, în care ești imediat înconjurat de mai mulți oameni, care nu se prezintă, te privesc cu suficiența rutinei și aplică pe corpul tău un algoritm de manopere, lipsiți de empatie, dar în cele din urmă te salvează. Progresele terapeutice ale științei medicale, în numeroase boli, sînt uriașe.

Dezavantajele sînt mai greu de văzut. Se estimează că 80% din toate si­tuațiile medicale pentru care oamenii solicită ajutor sînt fie autolimitate, adică se ameliorează semnificativ sau se vindecă repede, fără nici o intervenție, fie dincolo de posibilitățile medicinei. Totuși, și acești pacienți, majoritari, se simt mai bine, mai ușurați, după vizita la medic și respectarea prescripțiilor lui. Conversația, diversele medicamente și alte manopere terapeutice ușurează suferințele pacienților, dincolo de dovezile științifice. Acești patru din cinci bolnavi simt cel mai mult autosuficiența și aroganța sistemului medical, care le etalează în față legile științei, ale economiei sau ale jurisprudenței, ce guvernează industria sănătății, dar care nu le folosesc nicidecum pentru alinarea durerii lor.

Pe de altă parte, imaginea medicului arogant și suficient este tot mai estompată azi. Asaltul împotriva doctorilor, condus de Molière, și-a pierdut din vigoare. Figura medicului pedant și stupid, bolborosind în latină o erudiție vastă și irelevantă, prețios și inabil, și-a pierdut popularitatea. A dispărut pînă și inofensiva prețiozitate a marilor vizite din vremea studenției mele, cu parada pe coridoarele clinicii a alaiului condus de profesorul-general, urmat de conferențiarii-maiori și, tot așa, pînă la trupa de studenți.

Aroganța medicilor poate fi distructivă, dar și benefică, vindecătoare.

Delăsarea, insolența, bădărănia sînt adesea comportamente însușite înaintea medicinei, dar o decizie de a le considera criterii de eliminare la admiterea în facultate ar arunca, probabil, în haos învățămîntul medical. Aceste defecte, din păcate, se pot deprinde și mai tîrziu. Autosuficiența medicilor, infatuarea și indiferența sînt transmisibile. Există secții sau clinici în care comportamentele proaste se învață de la o generație la alta, ele fiind norma locului. Dimpotrivă, sînt unități medicale în care bunul-simț profesional și atitudinea onestă și empatică a medicilor sînt generalizate. În medicină, efectul cursurilor și seminariilor din timpul facultații este efemer, iar exemplul doctorilor reputați din jurul tău, în primii ani de practică, determinant.

Două fiice își îngrijesc de mai multe săptămîni mama, în spitalul unde lucrez. Are o boală gravă, un cancer într-un stadiu foarte avansat. Mai multe consulturi ale unor medici experimentați, oncologi, chirurgi și interniști, care au verificat și au interpretat științific toate informațiile, au hotărît că nu se mai poate face nimic curativ și au recomandat îngrijire paliativă. Familia, agățîndu-se de orice speranță, a cerut și sfatul unui alt chirurg, din alt spital. „Dacă ați fi venit la mine de la început, era salvată. Eu aș face și acum operația și poate scapă cu viață.“ S-au întors în serviciul nostru dezorientați, anxioși, îndoiți de deciziile lor, telefonînd în dreapta și în stînga. Încrederea acestui medic în posibilitățile lui terapeutice este neîntemeiată, iar vanitatea cu care și-a prezentat oferta a creat o confuzie dureroasă în mijlocul acestei familii, în ultimele zile alături de mama lor. Autosuficiența acestui medic se află în convingerea lui că e omnipotent, cînd, de fapt, are doar ceva putere. În medicină, incompetența este imorală.

Aroganța benefică, vindecătoare, este reprezentată uneori de ceea ce bolnavii descriu ca autoritarism, atitudine paternală, dominatoare a doctorului. Pacienții sînt tot mai informați, solicită cele mai avansate servicii și pun tot mai multe întrebări. (Privindu-i pe unii bolnavi ai zilelor noastre, Sfîntul Anselmo ar spune: Internetul – cartea – în mîna unui ignorant e la fel de periculos ca și o sabie în mîna unui copil.) Medicii explică tot mai mult toate opțiunile de diagnostic și tratament, toate avantajele și riscurile. Bolnavii aleg cu dificultate, copleșiți de informații pe care nu le înțeleg. Doctorul nu este un vînzător, nu etalează pe tarabă opțiunile și spune: „Luați ce vă place!“ El recomandă, propune un drum, pe care îl consideră, după zeci de ani de carte și practică, bun. Desigur, pacientul acceptă sau nu. Aroganța benefică a medicului stă în puterea de a alege pentru tine. Aceasta poate părea o înfumurare pentru unii, dar vindecă pe mulți.

Doctorii sînt acuzați frecvent, mai ales de adepții diverselor forme de medicină alternativă, că fac recomandări, cu o încredere neîntemeiată, în boli despre care știința nu știe mai nimic. Ca și în alte activități umane, și în medicină se acționează uneori fără dovezi, mai ales în situații de urgență. Suficiența nu stă în această atitudine, ea apare doar dacă nu recunoști limitele procedurii tale. Doctorii buni sînt totdeauna cu ochii deschiși, conștienți de cît de puțin știu despre multe dintre suferințele pacienților lor.

În urmă cu aproape o mie de ani, medicul Ibn Jumay era chemat de sultanul său, faimosul Saladin, să explice de ce, în întreg califatul, oamenii se plîng atît de mult de doctori. Răspunsul este întins între coperțile unei cărți (Tratat pentru Saladin privind renașterea artei medicale). Identifică mai multe defecte ale medicilor, că nu citesc destul și înlocuiesc cunoștințele cu haine scumpe, parfum și vorbe complicate sau că nu-și asumă riscuri. Dar principalul motiv pentru care se plîng oamenii, crede Ibn Jumay, este următorul: bolnavii nu știu cum să aleagă un doctor bun. E greu și azi. Spitalele moderne asigură că sînt dotate cu ultimele tehnologii și oferă servicii medicale aprobate de știință, legale și cost-eficiente, dar toate acestea par o autoîncredere nejustificată în puterea lor, cîtă vreme nu răspund acestei permanente întrebări: cine este cel mai bun doctor, pentru mine?

(Un secret: remediul homeopat pentru aroganță este Platina. Nici un medic nu și-l poate permite!) 

Nicolae Rednic este medic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.