Cinci minute, vă rog! Tabieturile unei mame

Olimpia DOBRE
Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Cinci minute, vă rog! Tabieturile unei mame jpeg

Cînd eram însărcinată cu primul copil, mă gîndeam cu drag la tabieturile pe care le vom avea împreună. Plimbări sub copacii înfloriți, jocurile copilăriei, seri cu povești pe care copilul le va ține minte toată viața. Visele mele frumoase s-au redus însă, după ce am născut, la o singură dorință: să-mi pot bea cafeaua în liniște. Dintre fostele mele tabieturi, era singurul pe care țineam să nu-l abandonez. L-aș numi tabiet cu premeditare, fiindcă munceam mult ca el să se întîmple. Îmi imaginam toate obstacolele care ar putea surveni în calea celor cinci minute și apoi le eliminam unul cîte unul.

A fost o luptă imposibil de cîștigat, am pierdut-o de fiecare dată. Dacă îți speli mașina, sigur va ploua, zice una dintre legile lui Murphy. Dacă îți faci cafea, sigur se va trezi copilul, zic eu. Chiar și în aceste condiții, consideram cafeaua un tabiet minunat. Era motivul perfect pentru a delega autoritatea măcar pentru cinci minute.

După ce am avut al doilea copil, problema s-a schimbat. Greutatea nu mai era acum găsirea optimă a unui moment în care tabietul se petrece nestingherit, ci locul în care el să se poată desfășura. Să descoperi acel loc minunat în care nu vei fi găsit timp de cinci minute. Nu este ușor, trebuie să te ferești de ferestre și de spații deschise, dar să fii totuși prin preajma în cazul în care s-ar întîmpla o catastrofă de proporții, cum ar fi: „Mami, Ștefan îmi ia lucrurile!“ – „Nu-i adevărat, și Monica m-a mușcat de fund!“

Chiar și în aceste condiții, nu e bine să intervii decît dacă se lasă cu bătaie, altfel riști să-ți divulgi locul. Bineînțeles, dacă ești văzut, trebuie să intervii. Dacă nu, poți pretinde că n ai auzit nimic. Tabieturile unei mame necesită tehnici speciale, altfel însăși existența lor este periclitată.

Oricît de mult ți-ai iubi copiii, grădinița și apoi școala sînt o binecuvîntare. Ai acum timp pentru tabieturi. Bei cafeaua în liniște, e timp și de citit, de îngrijit florile, de învățat o limbă străină… Însă în timp ce încerci să-ți vezi liniștit de plăceri, realitatea începe să te invadeze. Mîncare, curățenie, cumpărături. Nici o problemă, m-am gîndit, este chiar mai bine așa. Voi învăța în fața copiilor, să vadă și ei cum îți poți petrece, eficient și plăcut, timpul. Educație prin propriul exemplu și titlul de mamă a anului. Din păcate, tabieturile și copiii nu pot coexista în același spațiu și timp. Într-un mod bizar, în clipa în care începi să faci ceva pentru tine, apar multe probleme a căror rezolvare necesită prezența ta imediată.

De cînd copiii au crescut suficient încît să înțeleagă povești, un tabiet minunat s-a strecurat în viața mea, a noastră, de fapt. Un tabiet împărtășit. Cînd erau mai mici le spuneam povești, acum le citesc. Întunericul și cărțile creează o intimitate pe care deja mi-e groază că o voi pierde cînd copiii vor crește. A devenit momentul meu preferat din zi, cînd toată agitația se stinge, iar eu sînt al treilea copil printre ei. 

Olimpia Dobre este economist, actualmente mamă casnică.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.