Certitudini fără frontiere

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Totul e un fel de jonglerie jpeg

Am crescut cu certitudinea că „nemții” sînt depozitarii tuturor certitudinilor. Noțiunea mi-a fost indusă, în primii ani de copilărie, de către bunicul meu, om simplu, de la țară. Nu știam pe atunci ce-s ăia „nemți” și, cu atît mai puțin, ce-i aia „certitudine”. Nici bunicul meu nu folosea termenul certitudine ca atare, dar după opt ani de prizonierat în Siberia, alături de prizonierii nemți, ajunsese la concluzia, verificată în teren, că „dacă-ți spune un neamț că-i așa, apăi să știi c-așa-i”. Și pentru că bunicul meu se dovedise, sub ochii mei, infailibil într-o mulțime de domenii și situații, am acceptat fără șovăire și postulatul lui cu privire la infailibilitatea nemților.

În virtutea acestei convingeri inoculate de timpuriu, ideea mea de certitudine a avut multă vreme ca etalon „neamțul” – desigur, nu neamțul caricaturizat clişeic, ci un neamț real și palpabil, protagonistul poveștilor din lagăr ale bunicului. Ce m-a surprins cînd i-am cunoscut pe nemți în habitatul lor natural și reunificat a fost însă predispoziția lor spre îndoială, iar asta mi s-a părut o calitate chiar mai atrăgătoare.

Am cunoscut și nemți ale căror certitudini – e drept, aberante – au fost infirmate spectaculos. De pildă, F., adolescentul boem dintr-un mic burg bavarez. Fusese escrocat de un coleg de o sumă ridicolă. Cu certitudinea că dreptatea e de partea lui (certitudine nu o dată perdantă în istoria Germaniei), F. a orchestrat o amenințare la adresa datornicului care, în ciuda pledoariilor sale rezonabile, se încăpățîna să nu-i returneze banii. Văzuse el într-un film că interlopii își intimidează adversarii tăindu-le preșul de la ușă. N-am văzut filmul, dar bănuiesc c-o fi fost o comedie. Însă F. a luat filmul în serios și s-a dus la ușa datornicului, înarmat cu foarfecele de croitorie. Obiectivul se afla într-un bloc. S-a întîmplat însă ca F. să greșească etajul. Și în timp ce tăia tacticos preșul greșit, a fost observat de vecina de vizavi, care, neavînd altă treabă, se uita pe vizor. Alertată de vecină, poliția a descins imediat la fața locului și l-a luat pe F. ca din oală. Revizuind certitudinile în baza cărora a acționat F., e clar că infailibilitatea nemților nu mai e ce-a fost. Dacă l-ar fi citit pe Lessing, F. ar fi aflat, poate, că a vedea lucrurile prin ochii proprii e o erezie. Certitudinea se instalează de-abia după ce percepția subiectivă a fost infirmată, mai mult sau mai puțin traumatic, și astfel depășită ireversibil.

În al său Oráculo manual, Baltasar Gracián vede în desengaño (dez-amăgire) debutul certitudinii. Amăgirea, deși îi insuflă purtătorului certitudini de nezdruncinat, este o bombă cu ceas, care tinde să-i explodeze în față cînd îi e lumea mai dragă. Dar pînă atunci îi conferă o siguranță în virtutea căreia poate obține reușite spectaculoase, asemenea echilibristului care traversează cascada Niagara pe sîrmă. În 1995, McArthur Wheeler a jefuit două bănci din Pittsburgh în plină zi (aceeași zi), avînd certitudinea că a devenit invizibil după ce s-a frecat pe piele cu zeamă de lămîie, ingredientul de bază în obținerea cernelii simpatice (invisible ink). Cînd poliția l-a identificat din înregistrările camerelor de supraveghere și a venit, seara, să-l salte de-acasă, jefuitorul a fost consternat și n-a putut decît să bălmojească: „Da’ m-am dat cu zeamă” (But I wore the juice). Episodul i-a atras atenția psihologului David Dunning, de la Universitatea Cornell. Împreună cu Justin Kruger, a analizat fenomenul și a descoperit existența unei „iluzii a certitudinii”, care stă la baza tendinței de a ne supraevalua în virtutea unor certitudini nefondate. Iluzia e cunoscută și sub numele de „efectul Dunning-Kruger”.

La dinamitarea acestei iluzii, încă nenumite pe vremea lui, se referea Gracián cînd vorbea despre desengaño, avertizînd că, în sinea lui, fiecare are certitudinea (mărturisită sau nu) că e expert absolut în orice domeniu se învrednicește să-și dea cu părerea. Certitudinile subiective funcționează ca cerneala invizibilă cu care s-a dat McArthur Wheeler – adică pînă cînd sînt confruntate cu imaginile înregistrate pe camerele de supraveghere…

Sînt însă și certitudini aparent subiective care funcționează în pofida abaterii de la normele realității. În virtutea lor, Daniel a intrat senin și relaxat în cuptorul cu foc arzător și în groapa cu lei – și a ieșit la fel cum intrase, în ciuda prognozelor date de adversarii săi, și ei deținători ai unor certitudini vizate fără echivoc de realitate. Dar certitudinile profetului Daniel, cum spuneam, sînt doar aparent subiective. Sursa lor e transcendentă, iar validitatea lor e probată incontestabil. Ceea ce sugerează că certitudinile pot varia drastic, în funcție de dimensiunea din care provin.

Nu știu din ce dimensiune o fi provenit certitudinea vecinului meu J. care, prin anii ’80, își „băgase actele” să emigreze în Occident. Cînd l-am întrebat ce are de gînd să facă odată ajuns „Acolo”, mi-a răspuns, la fel de senin ca Daniel, că va juca la loterie, și cu banii își va amenaja un studio de înregistrări (J. era electrician de profesie). Care bani? l-am întrebat, ușor alarmat. Dacă joci la loterie, nu înseamnă că și cîștigi. Ba da, m-a liniștit J. În Occident, toți cîștigă la loterie. De unde crezi că au atîția bani? Pînă la urmă, J. a plecat și am pierdut legătura cu el. Am aflat întîmplător de la un alt vecin, care tocmai îl vizitase în Occident, că J., ajuns acolo, a jucat la Loto și cu banii și-a făcut un studio de înregistrări.

Așa că, atunci cînd va veni vremea să le dau pilde de certitudine nepoților mei, voi abandona filiera nemțească și le voi povesti despre J. În viață e bine să ai certitudini.

Florin Bican este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor, Editura Arthur, 2020.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.