Cea mai bună parte din noi

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Cea mai bună parte din noi jpeg

Acum patru decenii, un film care marca debutul regizoral al lui Robert Redford avea să cîștige cele mai importante distincții cinematografice. Se numea Ordinary People / Oameni obișnuiți și scotea la lumină problemele pe care, de obicei, o familie preocupată de imaginea socială le ține bine ascunse – o mamă prea atașată doar de unul dintre fii, un tată care încearcă să împace pe toată lumea și cel mai mic dintre băieți, Conrad, supraviețuitorul naufragiului în care își pierduse viața fratele lui. Suferind de stres post-traumatic și învinovățindu-se pentru accident, dar și pentru comportamentul rece al mamei sale, Conrad reușește, în cele din urmă, cu ajutor psihiatric, să ierte și să se ierte, pentru a merge înainte.

Dar ce este, de fapt, mult-pomenita „iertare de sine”? Și cum ajungem să îi iertăm pe ceilalți? Iertăm, dar nu uităm? Sau... nu iertăm, noroc că mai uităm? Iertarea înseamnă libertate? Sau iubire? De ce avem atîta nevoie să oferim și să primim iertare?

Dosarul de față încearcă să înțeleagă iertarea. Aduce în discuție felul în care lumea a fost mișcată de creștini tocmai prin iertare, un dar care vindecă povara anxietății și a fricii, dar și modul în care este văzut Dumnezeu în islam – suveran și milostiv totodată, chiar dacă în comunitățile musulmane, reglementate de onoare, iertarea este mai mult o slăbiciune decît o virtute. Se întreabă cum poate fi iertat călăul din comunism dacă nici măcar nu s-a căit în legătură cu faptele lui și arată cum, pentru iertarea adevărată, ar fi nevoie de o cunoaștere a trecutului, o asumare a lui și o mărturisire publică. Atinge problema iertării publice din dreptul penal, a amnistiei, care este mai mult o formă de a uita, și a grațierii, cu controversele pe care aceasta le-a generat în ultimii ani. Amintește felul în care au fost reglate conflictele în societate, de la răzbunarea ofensei prin violență, de-a lungul mai multor generații, pînă la instituția duelului. Vorbește despre protocolul prezentării scuzelor pentru stingerea unei dispute, marcînd diferența dintre „a scuza” și „a ierta”. Află de la un medic psihiatru de ce iertarea este o alegere de care ne temem și pentru care nu sîntem întotdeauna pregătiți.

Pentru iertare nu există un protocol. Este mereu o cale conștientă, un proces de durată, o depășire a limitelor noastre umane. „A ierta” nu înseamnă „a uita”, a pretinde că nu s-a întîmplat nimic dureros. Din contra, iertarea presupune recunoaștere, integrare, învățare și schimbare. Este un gest de altruism către celălalt, dar mai ales către sine, întru liniștea și echilibrul fiecăruia. Un gest dificil, pentru care e nevoie să apelăm constant la cea mai bună parte a noastră.

După 40 de ani, Oameni obișnuiți rămîne o actuală pledoarie pentru iertare, vitală pentru a putea lăsa trecutul în urmă. Printr-un proces îndelungat și deloc ușor, Conrad își permite să se revolte, să sufere și să ierte pentru a realiza, în final, că a fost puternic. Iar iertarea este o virtute a celor tari.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.