Cea dintîi scriere a unui ochelarist

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Cea dintîi scriere a unui ochelarist jpeg

Cu trei zile înainte de sfîrșitul anului, mi-am dat seama că nu mai văd deloc bine de aproape. Brusc, la distanță de cîteva minute, literele de pe ecranul mobilului sau din cartea pe care tocmai o terminasem de citit deveniseră duble, în ceață. Mi-am făcut rapid un control de specialitate și am aflat un lucru banal: ochii mei au început să îmbătrînească și trebuie să port ochelari. Am fost surprins pe moment și am acceptat cît de cît situația.

Nu-i dramă, nu-s nici primul, nici ultimul ochelarist, foarte mulți oameni sînt așa din copilărie – m-am consolat. Mi-am luat ochelarii, mi-am făcut niște selfie-uri, am rîs de cum arăt, de cum văd 3D ecranul laptop-ului, de cît de mare e fontul tuturor cărților și părea că am trecut imediat peste.

Șocul a venit cînd m-am apucat să scriu articolul pentru Dilema veche pe care îl promisesem. Am vrut întîi să pun în pagină concluziile mele de tată recent, așa cum aveam de gînd inițial, cînd m-am angajat să particip la Dosarul despre schimbare. N-am putut trece de cîteva rînduri.

Am renunțat la poveștile despre Mira și am încercat să scriu orice cu cap și coadă.

Mi-am scos și mi-am șters de zeci de ori ochelarii, i-am împins spre frunte cu arătătorul stîng și cu cel drept, am pus brațele lor pe rînd în gură, așa cum am văzut că fac persoanele cu experiență. Nu s-a legat nimic ore întregi, pînă acum, pînă cînd a devenit limpede că nu sufăr de vreun writer’s block, ci că înșiși ochelarii sînt problema. Bref, nu că nu-s încă obișnuit, nu pot aproape deloc să gîndesc și să mă exprim coerent cu ei la ochi. Simpla lor prezență pe față mă sufocă, mă isterizează. Parcă un străin enervant insistă să-și bage nasul în ceea ce scriu. 

„Păi, vezi, dragă? Deja se leagă. Ține firul!”, zice străinul.

„Care fir, tataie?”, îl întreb.

„Filozofează despre esența schimbării.”

„Mă tem că pentru asta trebuie să-mi las și barbă.”

„Vezi, așa sînteți voi toți ăștia, tinerii. N-aveți nimic sfînt. Luați totul la mișto!”

„Hai, nu te supăra. De curiozitate, dacă tot m-ai stîrnit: zi-mi care-i esența schimbării.”

„Modul în care negociază omul cu aceasta atunci cînd se întîmplă...”

„Aoleu! Deja casc!”

„...și consecințele acceptării sau respingerii schimbării asupra puterii de a merge mai departe.”

„’Ai de viața mea!”

„Atunci spune tu, deșteptule, opinia ta despre schimbare!”

„Mi s-a acrit de opinii. Am citit atîtea opinii în ultimul an încît, dacă doar simt că începe cineva să-și exprime o opinie, nu contează despre ce, îmi vine să mă urc pe pereți! Mă uit mai cu drag și interes la pozele lui cu mîțe, vacanțe și copii de pe Facebook. Opinii și iar opinii, unu’ n-ar spune că n-are nici o opinie!”

„Adică vrei să-mi zici că tu nu mai ai nici o opinie despre politică, economie, fotbal, pandemie, cultură, munca de acasă, bugetari și privați, bicicliști și șoferi, despre purtatul măștii, vacccinare și schimbare, în general?”

„Ba chiar am prea multe. Dar m-am săturat și de ale mele ca de mere pădurețe!”

„Și cum vrei să trăiești tu, nenicule, fără opinii?”

„Simplu: cred că o să le păstrez pentru mine măcar pentru o vreme.”

„Toată viața ai vorbit încontinuu, ba te-ai băgat și peste alții cu părerile tale. Să nu-mi spui c-o să taci de-acum înainte!”

„Evident că nu. Dar acum nici nu-mi vine măcar să înșirui pe scurt schimbările din ultima vreme. Doar vreau să fug de laptop.”

„Sincer, crezi că te scoți de un articol inventînd un dialog cu mine?”

„No way. Sînt conștient că-i penibil. Dar altceva n-am putut scrie cu cap și coadă purtînd ochelari.”

Îmi scot ochelarii și mă opresc. Îi șterg meticulos cu laveta și îi pun în tocul special primit la pachet. Sper să mă obișnuiesc cumva. Și că nu mi-au pus ăștia – cum pare – un cip în ei.

Și fug.

Florin Lăzărescu este scriitor și scenarist. Cea mai recentă carte a sa este Întîmplări și personaje, Editura Polirom, 2015.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.