Ce-ți mai dorim noi ție, dulce Românie?

Vlad PETREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Ce ți mai dorim noi ție, dulce Românie? jpeg

Problema e că avem acest obicei prost de a măsura dragostea, şi pentru asta ne trebuie mereu dovezi. Cu dragostea de ţară nu e mare diferenţă – ştim cît o iubim măsurînd ce facem pentru ea. La drept vorbind, pe vremuri era mai simplu. Dovada de necontestat a iubirii de ţară era să mori pentru ea. Să fim cinstiţi, erau şi mai multe ocazii – ba cu tătarii, ba cu leşii, ba cu turcii, şi dup-aia tot mereu cu ruşii. Că mureai în cadru organizat, cu oastea, sau de capul tău, prin păduri, se cheama că tot român erai în ultima clipă, deci tot pentru patrie sfîrşeai, în luptă cu străinul.

Dar acum, vedeţi, asemenea xenofobii ucigaşe au devenit nu doar de prost gust, ci şi foarte rare. Maximum de război posibil a ajuns o încăierare pe stadion cînd vin la Timişoara agitaţii ăia de la Hajduk Split. Şi, chiar şi-atunci, e greu să incluzi un cap spart cu sticlă de bere la categoria dovezi de iubire pentru patrie. Dacă viaţa s-a mai simplificat într-o oarecare măsură, şi moartea s-a schimbat: acum nici semnificaţie nu mai are – şi, cu asta, dragostea de patrie şi-a pierdut din măreţia tragică a trecutului.

Ce mai rămîne? Cum ne mai iubim azi ţara? Ce-i mai spunem, ce-i mai şoptim, ce-i mai cîntăm, cum o mai mîngîiem, ce mai facem pentru ea?   

Ce-ţi mai dorim noi ţie, dulce Românie, zilele astea?  

(Că veni vorba, imaginaţi-vi-l pe Eminescu azi. Poate c-ar scrie pe blogul lui, e-Luceafărul, la eminescu.ro, un site de nişă pentru ciudaţi care vorbesc în metafore şi suferă – ce chestie! –  pentru naţiune. „Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul“? Închipuiţi-vă ce comentarii ar stîrni aşa ceva, ca să nu mai vorbim de partea cu „tînără mireasă, mamă cu amor“.)    

Cred că nu ne e prea clar ce mai înseamnă azi să-ţi iubeşti ţara, dar multă lume pare a crede că e tot ceva cu dureri şi inconvenienţe, ca pe vremea cînd era cu murit. Un timp, a fost cu neplăceri digestive („noi am mîncat salam cu soia“), apoi cu supărări de proprietari în devălmăşie („nu ne vindem ţara“), iar acum e despre a rezista aici cînd toată lumea pleacă – ceea ce seamănă cu un soi de sindrom al căpitanului de vas în curs de scufundare; sigur că şi acesta-şi iubeşte vaporul, dar dacă tot sînt locuri în bărci, ce rost are să te duci, bîldîbîc, la fund cu fierătania? 

Toate astea au devenit însă neatractive. Sacrificiul în sine este ieşit din modă. Nu mai suferim decît cu scopuri măsurabile – renunţăm la eclere pentru o privire apreciativă; ne lăsăm de fumat ca să zîmbim mai alb, mai strălucitor; tăiem băutura ca să păstrăm ficatul. 

Dragostea de patrie trebuie reinventată înainte de orice încercare de resuscitare. Trebuie să devină cool să fii patriot – dacă Bălcescu a murit ofticos, las’ să trăim noi voios. 

Eu, unul, produc propriile dovezi de iubire, zilnic. Nu arunc gunoaie pe stradă. Îi cert pe cei care-şi lansează chiştoacele din maşini (ştiu, ştiu; pînă nu iau bătaie, nu mă opresc). Spun bună ziua şi zîmbesc cînd interacţionez cu vînzătorii. Stau la cozi, nu mă bag în faţă, nu dau şpagă. Nu las apa să curgă degeaba. Îmi respect vecinii. Încerc să-mi fac treaba corect. Mă străduiesc să spun tot adevărul cînd sînt jurnalist. Nu bîrfesc. Mai merg şi cu autobuzul (aici mai am de lucru). Nu piratez nici filme, nici muzică. Plătesc toate taxele şi impozitele (deşi tot uit, de vreo lună deja, să achit o amendă de radar). 

Da, sînt lucruri mărunte, dar ştim că iubirea în detalii stă. Despre gesturi mari putem vorbi cît vrem, pe cele mici avem a le face înainte de orice. 

Vlad Petreanu este jurnalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.