Ce știa vidra despre sfîrșitul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Ce știa vidra despre sfîrșitul lumii jpeg

În folclorul românesc, sfîrșitul lumii se numește „Coada veacului“ sau „Vremea de apoi“. A-pro-pierea sfîrșitului poate fi cunoscută după anumite semne prevestitoare: „Oamenii se vor înmulți ca ciupercile, anii vor fi ca zilele și ceasurile vor trece precum clipitele. Se vor înmulți nelegiuirile (fiii își vor agresa părinții și îi vor omorî, tîlharii vor fi pe toate drumurile). Popoarele se vor bate între ele și va fi foamete mare. Balaurii închiși în cer și stăpîniți de Sf. Gheorghe vor veni peste țarini și atunci vor pieri oamenii de chin și de sete. Păsările vor cădea înădușite pe pămînt și peștii vor ieși din apă. Cînd se va înrăi lumea, Dumnezeu va lăsa pe Iuda să roadă furca pămîntului. Acesta se va scutura, soarele va răsări de la apus și toate vor merge îndărăt. Un vînt puternic va mătura totul. El va sufla atît de tare încît va duce boul pînă la mare și are să ridice oamenii în aer ca pe pene.“

Se zice că sfîrșitul este foarte aproape atunci cînd, la Crăciun, oamenii nu vor mai cînta colinde. Există chiar colinde despre sfîrșitul lumii. „A cunoaște cînd îi coada veacului pare a fi apanajul înțelepciunii ultime puse în seama lui Dumnezeu, Iisus, Sf. Ion.“ (Monica Brătulescu, Colinda românească). Mai neobișnuit este faptul că Vidra deține și ea acest „secret apocaliptic“. În colindele despre „Pescarii și Vidra“, pescarii prind și chinuiesc puiul Vidrei, îl bat în mod bizar cu „catargul corăbiei“ să le spună cînd va fi sfîrșitul pămîntului: „Și vînară-un pui de vidră / Tri mi-l bat… Tri stau la cap și-l întreabă – Cînd îi coada veacului / Sfîrșitul pămîntului?“ Vidra vine să-și salveze puiul și răspunde pentru el: „Sfîrșitul pămîntului / Cînd n-ascultă fiicuța de măicuța / Și ficior de tată / Atunci îi coada veacului.“

În chip semnificativ, „coada veacului“ este identificată cu momentul destrămării familiei arhaice și patriarhale. Familia apare astfel ca o „unitate minimală, o cărămidă de bază în structura cosmotică a universului“ (Vasile Filip, Universul colindei românești). Tradiția folclorică afirmă că lumea s-ar sfîrși dacă n-ar interveni mereu Maica Domnului și îngerii pe lîngă Dumnezeu, să ne mai lase un an, „ca să ne iaie sama de e adevărat că sîntem așa de răi“ (Ovidiu Bîrlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești).

Dar Sfîrșitul lumii cum ar fi? Dramatic, asemeni unui transatlantic suprapopulat cu suflete, scufundîndu-se în oceanul înghețat al postmo-der-nismului? Exploziv și fulgeră-tor, devorat de balaurii de foc ai unei conflagrații mondiale? Sau banal, cotidian și imperceptibil pentru noi, asemeni unui electron care sare din universul vizibil într-o realitate virtuală? Partea proastă este că, la gradul nostru de robotizare și indiferență, s-ar putea să nici nu avem habar că lumea (reală) s-a sfîrșit. Și dacă ne-ar întreba cineva despre Judecata de Apoi? Mulți ar putea crede că este nevoie de carte de muncă, pașaport, diplomă de studii sau actul de proprietate. Noroc că nu ne întreabă nimeni. „Luați cu treburi“, privim nepăsători decorurile de mucava ale secolului ce nu reușesc să ascundă apusul metafizic. Interesant subiectul sfîrșitului. Cînd o fi el. Așteptăm cu brațele încrucișate. Ne plictisim însă repede. Și apar alte urgențe. E bine totuși să nu uităm. Am putea fi ultimii spectatori la declinul civilizației actuale. Actori și spectatori. Sfîrșitul lumii este un film cu intrare liberă. 

Silvia Chițimia este doctor în etnologie și scriitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.