„Ce planetă ciudată!”

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Viețile netrăite jpeg

Dacă ar fi existat o mantră pentru vremurile recente, ea ar fi putut să sune astfel: „Izolare, înstrăinare, însingurare”. Tot ce am mai experimentat pînă acum în istoriile noastre personale la capitolul ăsta s-a resetat. Cu siguranță că există multe forme de singurătate, cum putem vorbi și de niște vîrste și temperaturi ale ei. O vreme m-am întrebat chiar dacă e resimțită într-un fel de bărbați și altfel de femei sau doar presiunea socială e cea care le filtrează diferit.

Paradoxul stă în faptul că, în pandemie, hulita singurătate a devenit „dezirabilă”, cel puțin la nivel de discurs. Am vorbit cu mulți oameni care au trăit și simțit în acest an diverse variante ale ei. Și unii spun că efectele ei se vor resimți pe termen lung. Că nu ne vom reconecta la vechea viață de ființe sociale și sociabile prea ușor, chiar dacă ne dorim asta.

Mi-am propus în Dosarul de acum să merg puțin pe firul apei și să văd ce se întîmplă cu singurătățile noastre. Dacă le putem privi în ochi de aproape, dacă starea de însingurare se poate îmblînzi astfel încît să mergem mai departe, fără să ne uităm, disperați și triști, că nu e tot timpul cineva în dreptul umărului nostru. Are legătură cu faptul că trăim la oraș sau la țară, cum arată în filme și, mai ales, cum ne construim viețile ca s-o integrăm cît mai bine în povestea noastră? Oare scapă cineva să nu fie atins de aripa ei?

Cînd vine vorba despre singurătate, fiecare are propria reprezentare. Unii o să spună că o detestă, alții că și-o doresc. Că poate fi insuportabilă atunci cînd ești într-un cuplu sau, din contra, că își caută un partener/parteneră tocmai ca să scape de blestemul ei. În mulțime devine, uneori, dureroasă de-a dreptul și paradoxurile nu se opresc aici.

Pentru artiști e vitală, așa că i-au închinat, pe bună dreptate, nenumărate ode. În lipsa ei nu există creație. Și, atîta timp cît o să există pe lume cărți și povești despre tot felul de singurătăți, ar trebui să ne fie un pic mai ușor. M-am gîndit, ca în multe alte ocazii, la Micul Prinț, care caută, solitar, să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lui:

„De pe un munte înalt ca acesta“, își spuse el, „am să cuprind dintr-o privire toată planeta și pe toți oamenii…“ Dar nu zări altceva decît piscuri de stîncă foarte ascuțite.

– Bună ziua! spuse el cu totul la întîmplare.

– … ziua! … iua! … iii! îi răspunse ecoul.

– Cine sînteți? întrebă micul prinț.

– … sînteți! … teți! … eee! răspunse ecoul.

– Fiți prietenii mei, sînt singur! spuse el.

– … sînt singur… singur… singur… răspunse ecoul.

 „Ce planetă ciudată!“, se gîndi el atunci. „E toată uscată, ascuțită și sărată. Iar oamenii sînt lipsiți de imaginație. Repetă ce li se spune…”

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.