Ce le spunem turiştilor despre România?

Ana Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
Ce le spunem turiştilor despre România? jpeg

În primăvara lui 2012, Oficiul de Turism al Franţei a început o campanie de promovare a plajelor din nord, dedicată vecinilor englezi. Sloganul era zglobiu, „Franţa. Vino să te joci!“, montat pe o poză care înfăţişa o familie alergînd pe o plajă frumoasă. N-a „trăit“ prea mult campania, pentru că un fotograf a dezvăluit că poza nu era din Normandia, ci din Africa de Sud. Nu e prima dată cînd se întîmplă un asemenea fapt. Acum cîţiva ani, spaniolii au promovat Costa Brava cu poze din vestul Australiei şi din Bahamas. Şi unii, şi ceilalţi şi-au cerut iertare şi au susţinut probabil sincer că habar nu aveau că pozele sînt dintr-o altă emisferă. De fapt, marea lor greşeală de promovare nu a fost că au arătat, în loc de o apă albastră franceză, una sud-africană, ci că au vrut să-şi vîndă produsul cu o imagine foarte frumoasă şi foarte obişnuită, la care consumatorul contemporan, supraalimentat pe toate noile canale de comunicare cu „peisaje de vis“, reacţionează mai greu.

Statisticile Organizaţiei Mondiale a Turismului spun că, în 2012, peste un miliard de oameni au călătorit. 83 de milioane au fost în Franţa, 22 – în Thailanda, 35 au ales Turcia. SUA au cîştigat, de pe urma străinilor, 126 de miliarde de dolari, adică cu vreo 30 de miliarde mai puţin decît PIB-ul României. Avem de-a face, aşadar, cu o piaţă serioasă, la care noi încercăm să ne abonăm fără succes, de ceva vreme. Cifrele noastre sînt de grădiniţă: 1,6 milioane de vizitatori, în 2013, dintre care două treimi vin cu treabă (afaceri, vizite la rude), nicidecum în călătorii de plăcere. Ceea ce ne poate duce la o concluzie simplă: comunicarea noastră în domeniu este, în mare, catastrofală.

Mult hulita poveste cu definirea brandului de ţară, care a inclus episodul „frunza-logo“ cumpărată de pe Internet cu cîţiva dolari, ne-a oferit totuşi ceva de valoare. Un manual de brand de ţară care ne explică ce turişti să vînăm şi ce să le vindem lor. Conform acestui manual, în România ar putea veni călătorii experimentaţi, tineri, aventuroşi, cu bani în buzunar şi educaţi. România le-ar putea oferi natură, sate tradiţionale, monumente UNESCO, spiritualitate. Teoria sună minunat şi tot ce-ar trebui noi să facem ar fi să îi informăm pe aceşti potenţiali consumatori că avem ceva care li se potriveşte. Şi chiar facem asta, într-o manieră optimă pentru anii ’80, cu indulgenţă ’90. Mai exact, le arătăm în spoturi şi filme documentare imagini frumoase din România. Care ar putea fi imagini frumoase din Anglia, Franţa sau, la limită, din Gabon.

Ultima noastră mică ieşire în lume (nu se poate numi campanie) este difuzarea pe Travel Channel a trei documentare, sub titlul Wild Carpathia. Ele au fost completate de nişte spoturi în aceeaşi cheie vizuală. Filmări aeriene, cadre estetice, personalităţi scorţoase sau mai puţin scorţoase (apare şi Loredana într-un episod) descriu o Românie aşa cum şi-o închipuie şi autorii de manuale şcolare: cu păduri de brad, ape cristaline, pajişti cu flori etc. Totul are un puternic iz de film de promovare de corporaţie, unde firma trebuie să lucească în soare şi angajaţii să poarte haine călcate şi curate. Prezentatorul e englez, Charlie Ottley, mai cunoscut în Marea Britanie ca poet de nunţi, menestrel şi comentator umorist, decît ca prezentator de televiziune ori expert în turism. Sigur, pentru noi, e încîntător să ne vedem ţara pusă într-o lumină bună la o televiziune străină, dar publicul pe care documentarul îl ţinteşte nu sîntem noi, ci acei tineri cu bani şi simţ al aventurii din manualul de brand, care consumă produse media contemporane, pline de nerv, ritm, umor, viaţă şi poveşti. Cu ei trebuie să începem o conversaţie şi, ei bine, conversaţie nu începi dacă eşti plicticos ca un pliant şi sforăitor ca un politician mediocru.

Un exemplu de campanie contemporană de succes vine din Australia. În 2009, Oficiul de Turism din Queensland a anunţat că angajează un om pentru cel mai bun job din lume. Cîştigătorul urma să primească un salariu consistent, ca să locuiască în insulele din zona Marii Bariere de Corali. Zeci de mii de aplicaţii au venit pe adresa oficiului de turism, ştirea a ajuns pe canale TV din toată lumea, milioane de oameni au intrat pe site-ul destinaţiei. La finalul campaniei, cu o investiţie de 1,2 milioane de dolari, s-a obţinut acoperire media în valoare de 500 de milioane. Publicul estimat la care a ajuns mesajul australienilor: 3 miliarde.

Călătoriile par a deveni scrînteala cea mai mare a noilor cetăţeni globali. Liniile aeriene ne duc mai ieftin şi mai repede ca oricînd, pretutindeni în lume. Sîntem dornici să explorăm, să vedem, să ne ciocnim de lucruri mereu proaspete. Avem poftă de experienţe inedite şi sîntem, noi, consumatorii, generatori de poveşti, nu numai ascultători. E drept că e din ce în ce mai complicat să promovezi o plajă cu nisip galben lîngă o mare albastră, dacă nu cumva din mare iese o sirenă. Apropo, asta s-a inventat deja. Primarul micului oraş isralelian Kiryat Yam a reuşit să îşi promoveze modesta urbe, în media din toată lumea, susţinînd că o sirenă a fost văzută de localnici la ceas de seară pe nişte stînci. Ba mai mult, a pus un premiu de un milion de shekeli pe capul creaturii. Din păcate, sirena n-a fost găsită. Din fericire, nişte turişti chiar au venit s-o caute.

Ana Maria Caia este producător TV şi consultant de comunicare pentru piaţa de turism. Scrie despre călătorii la www.caia.ro.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.