Ce iei cu tine

Ana-Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Ce iei cu tine jpeg

Soțul și fiica mea se uitau cu spaimă, ținîndu-și mîinile la nas, la monstrul de bagaj pe care-l deschisesem în mijlocul camerei. Venisem acasă după o tură de Asia și, ca-ntotdeauna, cumpărasem te miri ce de prin bazaruri. Sursa panicii olfactive, de această dată, erau două obiecte de îmbrăcăminte, culese dintr-o piață din Sharjah, un emirat de lîngă Dubai. Intrasem într-un butic ținut de doi afgani care vindeau ce probabil au cărat cu ei din țara natală: căciuli de paștuni, pe care le vedem în știrile cu talibani, rochii înflorate, de la triburile de munte, coliere care coboară pe tot pieptul, aproape ca o platoșă, și multe burka azurii. N-am putut rezista și mi-am cumpărat o burka, puțin peticită în spate, și o rochie exuberantă, stacojie, de mătase brodată cu lînă, completată de un brîu din monede și o ornamentație metalică la guler. Știam că sînt murdare de cînd le-am achiziționat și mai știam că lasă în urma lor un miros greu de cînd defilasem cu punga prin hotelul exquisite, de 5 stele spre 7, în care îmi făceam veacul în Dubai.

De ce am cumpărat așa ceva? De ce, în lumea aceea de mall-uri din marmură, cu pereții poleiți cu aur, am ales să pun în bagaj o burka albastră și-o rochie stacojie purtate de niște femei dintr-o vale verde, între niște munți sterpi? Să fiu sinceră, aș putea înșira aici niște motive mai savante, dar atunci, în acel butic, mi s-au părut cele mai frumoase și mai emoționante obiecte din lume. Pentru că erau adevărate.

Cînd călătorim, ne dăm în vînt după chestii „autentice”. Vrem, cu disperare, să „trăim ca localnicii”, ne străduim să „înțelegem specificul local”, dorim să ne amestecăm printre băștinași. E noua mantră a turismului mondial, așa că industria a început să fabrice, special pentru călători, „experiențe autentice”. Thailanda și piețele ei plutitoare se concentrează într-una singură, convenabil așezată lîngă Bangkok, Damnoen Saduak. Acolo, țăranii se plimbă cu bărci pline de fructe, stau la poze, zîmbesc fermecător. Convenabil, de pe bărci se vînd frigărui de pui și fructe de mare la grătar, iar pe margini sînt tarabe care gem de statuete, șaluri și lampioane made in China, după care turiștii se înnebunesc. Spectacolul e atît de bine pus în scenă, încît dacă ajungi în vreun sat pierdut pe un rîu thailandez, la o piață plutitoare pe unde mișună doar localnici, poate fi chiar o experiență dezamăgitoare: se tîrguiesc calupuri de zahăr de palmier, ulei de cocos împachetat în sticle de plastic, fructe aranjate imperfect, și se mănîncă niște supe de creveți mici, mici, mici, care-ți taie suflarea cu iuțeala lor. Oamenii stau în locuințele lor lacustre, sfîrșiți de căldură, și ridică din sprîncene cînd te văd, nu-ți zîmbesc larg, și-ți întind o bucată de mătase, însoțind gestul de „cheap, madam, silk, madam.” It’s the same, but different, ca să zic cum ar zice un thailandez veritabil.

Cumpărăturile în călătorii sînt nimic altceva decît prelungirea călătoriei. Și povestirea ei ulterioară pentru cei de acasă. Obiectele cimentează amintirile, uneori le transformă puțin chiar, te ajută să-ți sprijini povestea în ceva concret, mai mult chiar decît fotografiile. Dacă te întorci cu un bagaj plin de magneți de frigider, însă, acest proces s-ar putea să fie compromis.

În afara traseelor turistice clasice, suvenirurile nu mai sînt atît de colorate, nici atît de perfecte. Un bong cumpărat de pe o insulă laoțiană de pe Mekong va fi întotdeauna prăfuit și puțin ciobit, în opoziție cu același obiect cumpărat dintr-o piață urbană. Un colier din os de iac luat de la o bătrînă care vinde vechituri într-un colț de sat va avea întotdeauna modelele neglijent trasate și va fi lipsit de simetria celor din magazinele templelor budiste. O statuetă de abanos culeasă dintr-o piață umilă se va termina colțuros și aspru, fără să capete finețea uneia finisate în fabrică. Așa e adevăratul, puțin imperfect, așa e obiectul autentic, ca lumea din care vine, cu bune și rele, cu frumos și urît în el.

În general, eu nu cumpăr prea multe lucruri nici acasă, nici în călătorii. Acasă cumpăr lucruri de care am nevoie să trăiesc. În călătorii cumpăr lucruri de care am nevoie să visez. Lucruri adevărate. Și mărturisesc că-mi pare rău doar după două chestii pe care nu le-am cumpărat prin preumblările mele: un ceas Rolex de 10 dolari din piața de falsuri din Kuala Lumpur și un iPhone cu mărul desenat grosolan pe spate dintr-un bazar laoțian. Mai autentic de-atît, în lumea asta a noastră, nu se poate.

Ana-Maria Caia deţine o companie de producţie de televiziune, Indie Studio, e călător profesionist şi consultant de comunicare pentru industria de turism. O puteţi citi nonstop pe www.caia.ro

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.