Ce, cine, cum, unde, cînd

Publicat în Dilema Veche nr. 114 din 30 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

cum se fac ştirile Casa Presei, corp A etaj 2. Intrarea se face pe lîngă România liberă. Clădirea veche, între etaje, frig şi un semiîntuneric gălbui. O sumedenie de uşi, toate din lemn, toate ostile. Ţipenie de om, doar, la un moment dat, un afiş - Realitatea TV -, scris cu roşu. O săgeată. Mergi destul de mult, coridoarele sînt, în continuare, lungi şi tăcute. Deodată, o pată de culoare: un bărbat mă ajunge din urmă, unde e Realitatea TV?, îi spun că asta caut şi eu, îl întreb cu ce treabă la televiziune. Caut oameni cu bani - îmi răspunde - după care îmi spune că taman a ieşit din spital şi n-are bani să ajungă acasă. Şi-mi cere. Îi spun că n-am, omul mă depăşeşte furios, mai bine aş fi zis că nu vreau să-i dau. Găseşte Realitatea TV înaintea mea, o şi părăseşte cu mult înainte . Cenzura, azi Intru, printr-o uşă de sticlă, în cu totul alt decor. Lumină de neon, agitaţie du-te-vino şi un zumzet continuu. Sînt legitimată şi verificată, condusă mai apoi de-a lungul unui coridor pînă la Departamentul de programe. Stăm de o parte şi de alta a mesei. Dacă vreau să fumez, biroul dlui Tatulici este singurul unde se poate. Întreb cît timp am pentru interviu. Puţin. Un sfert de oră? Zece? Cinci? Înţeleg un zîmbet fără cuvinte, preţ de o ţigară, şi pornesc reportofonul. Astăzi structura de bază a definiţiei de "interes public" s-a schimbat. Directorul de programe al Realităţii TV îmi spune că "satul global obligă la reformări de concepte". O ştire a devenit mai mult decît un cumul de răspunsuri la cele cinci clasice întrebări ale jurnalismului. "O ştire, de genul caricaturilor apărute într-o ţară scandinavă, trebuie să intre într-un regim de cenzură obligat să ţină cont de interesul planetar." Astăzi, cînd mass-media a devenit unul dintre cele mai puternice mijloace de manipulare şi control al maselor, statutul unei ştiri ar trebui să intre sub incidenţa a mai multe ("foarte multe", după cum subliniază dl Tatulici) cenzuri. "S-ar putea să descoperim, de exemplu, că anumite legi, cum ar fi legea minorităţilor, obligă la o altă formulă decît cea utilizată pînă în prezent. Lumea modernă are un ritm accelerat de cenzuri care te obligă la reformatarea unei ştiri şi introducerea ei în altă grilă." ("Reformatarea" însemnînd simpla enunţare, limitîndu-i, pe cît se poate, consecinţele.) De unde porneşte ştirea - întreb, încercînd să ajung cît mai repede la subiectul articolului (ţigara dlui Tatulici ajunsese deja pe la jumătate) pe partea tehnică şi strict de "bucătărie". Care e drumul pe care îl parcurge o asemenea generatoare de consecinţe, de la producere şi ambalare, la livrarea direct la domiciliul consumatorului? Lanţul ierarhic începe, bineînţeles, cu sursa. Într-o televiziune de ştiri există două surse principale: Agenţiile de ştiri şi Agenda publică, o imagine informaţională şi generalizată a societăţii care conţine date despre clasa politică, instituţii ale statului, drepturile cetăţeanului sau evenimente de genul sărbătorilor sau comemorărilor. "De regulă o staţie de ştiri este puternică cînd declină ştirile din Agenţii în funcţie de importanţa lor publică şi, completîndu-le cu date din Agendă, generează alte ştiri. Asta înseamnă fie că reporterii trebuie să găsească ştirea în teren înaintea Agenţiei, fie că, prin declinarea Agendei, reuşesc să dea un alt conţinut ştirii respective." Tsunami şi Gică Care sînt criteriile - precipit ritmul, mereu cu ochii la ţigară. Importanţa politică, socială, impactul asupra societăţii, valoarea intrinsecă a informaţiei, criteriile morale... "sînt multe elemente de comparaţie care intră în joc. Raportări la politica globală, raportări la interesul cetăţeanului, la urgenţa ştirii". Cît despre rularea ştirilor de la o oră la alta, aflu că este vorba de o mecanică foarte simplă. "Departamentul de programe şi Departamentul de ştiri sînt nişte instituţii care se Ťuită» la societate şi Ťvăd» cînd scade interesul pentru o ştire. Pentru că viaţa unei ştiri e scurtă, o staţie de news e foarte scumpă, produsele trebuie schimbate repede. De regulă, cînd interesul public este manifest (şi simţi asta dacă ştii meserie), sau vezi un fenomen care evoluează, atunci ştirea capătă o a doua viaţă... sau chiar a treia. La ştirea iniţială se adaugă elemente noi care o fac să trăiască mai mult. Dacă are un conţinut limitat şi impactul acelui eveniment se consumă repede, ştirea moare odată cu el." Exemplu de "ştire mare"? Tsunami. O reverberaţie mondială de cîteva luni. "A început cu cataclismul fizic, cutremurul şi valul, a continuat cu descoperirea supravieţuitorilor, apoi cu ajutorul planetar, declinîndu-se într-o sumedenie de alte Ťformate» de televiziune. Ştirea a devenit documentar, teleton... ecoul a durat cam 6 luni." În ceea ce priveşte ştirile mici, de genul "Gică s-a lovit la picior şi a căzut în nas", ele mor odată cu rezolvarea lor. "Mai dai o continuare cum că Gică a ajuns la spital, că e bine, că are nevoie de 10 zile de îngrijiri şi cu asta... ştirea s-a închis." Există însă şi ştiri a căror remanenţă este uriaşă pentru că depind de actul de justiţie. "De exemplu, unui posibil condamnat i se termină procesul după trei ani. Atunci faci un arc peste timp iar presa revine după trei ani, pentru aflarea verdictului." În cazul acesta, intervine o continuare a poveştii (adică follow-up-ul). Şi dl Tatulici stinge ţigara. Ceilalţi te gonesc din urmă Pe Eugenia o prind tocmai la ieşirea din tură. Lucrează la Realitatea TV de un an şi jumătate - îmi spune - în timp ce mă conduce spre băruleţul televiziunii. Fişa postului ei: redactor de monitorizare (adică "monitoring editor"). Cu alte cuvinte, Eugenia face parte din prima verigă a lansării în eter a unei ştiri. O întreb, din start, ce înseamnă, pînă la urmă, monitorizarea ştirilor şi cum se face ea? Ziua de lucru începe cu un fel de "trecere în revistă" a posturilor concurente, axa: Antena 1 - PRO TV - TVR. "Te uiţi în primul rînd la ce se Ťdă» pe celelalte posturi, urmărim dacă sînt mai buni ca noi, dacă au avut ştiri care nouă ne-au scăpat, cum au fost prezentate, din ce punct de vedere, ce s-a urmărit... Monitorizez mai apoi şi ştirile de la radio, ştiri pe care le primesc de la monitorii media; după care, fac un tur de agenţii de ştiri, ziare... toată ziua, practic, iau pulsul actualităţii." Sorin, redactorul-şef al departamentului de colectarea informaţiilor (adică gathering information departament), îmi spune că, pe lîngă agenţiile de presă, monitorizarea concurenţei este o sursă de informare în plus. "Dacă pe un alt canal a apărut o ştire pe care noi nu o avem, contactăm reporterul de teren şi îl trimitem să se intereseze asupra ştirii. Dacă se întîmplă să nu aibă de unde face rost de informaţie, dăm ştirea, citînd concurenţa." După ce reporterul face rost de informaţie, realizează reportajul, vine la redacţie şi povesteşte echipei redacţionale despre ce este vorba (sau trimite informaţia prin telefon unui editor care redactează textul). În cazul în care nu ajunge la timp cu materialul, în buletinul de ştiri intră doar o mică ştire, prezentată în cîteva rînduri, de genul "acum ceva vreme reporterul nostru a filmat o spargere, amănunte în jurnalele următoare". Cît priveşte monitorizarea ştirilor externe, Eugenia, care este ucraineancă, se ocupă de evenimentele petrecute în spaţiul ex-sovietic: "citesc zilnic şi mă documentez pe acest spaţiu, dar notez numai ştirile de interes pentru România. În mod normal, există o sumedenie de ştiri interesante, dar numai pentru spaţiul ex-sovietic, nu şi pentru ţara noastră. Se întîmplă şi invers. De exemplu, e foarte greu să găseşti ceva pe agenţiile de presă ruse pe tema canalului Bîstroe. Pentru ei, subiectul nu prezintă atîta importanţă ca pentru noi." Pînă la urmă însă, aflu că, într-un buletin informativ, ştirile interne primează. Veridicitatea, concurenţa şi exclusivitatea La ora 19 o băgăm pe-asta! Redacţia de ştiri. Pixul ăsta nu scrie, dă-mi altul. O sală prelungă şi portocalie, cu zeci de calculatoare. O dăm şi noi pe-aia cu Becali? Cum intri, în stînga, un fel de separeu, biroul redactorilor. Ce facem cu Rompetrolul? În dreapta, în celălalt capăt, spaţiul de emisie. În ultima secundă Dinamo a luat gol! Între monitorizare, redactare şi editare... La ăsta ai ilustraţie? Pe deasupra, agitaţie de mîini, foi trimise de la un birou la altul, telefoane, forfotă, sporadice priviri suspecte asupra mea. Sînt singura care stă. Care sînt ştirile de interes pentru jurnalele Realitatea TV? Într-un glas, pe nenumărate voci şi din toate direcţiile, mi se răspunde: "ştirile serioase", lucru care mă face să întreb, din nou (şi la nesfîrşit), ce deosebeşte o ştire serioasă de una zburdalnică şi pe ce criterii se instaurează seriozitatea pe faţa unei ştiri? Eugenia: "Ca să ştii ce face o ştire interesantă, trebuie în primul rînd să cunoşti profilul postului. Noi nu dăm accidente sau crime... Doar dacă este implicată o personalitate politică sau o figură publică, trebuie neapărat să nominalizezi sursa." Se ajunge pînă acolo încît exclusivitatea unui eveniment trece pe locul doi, după confirmarea sa. "Sîntem dispuşi să nu fim primii care dau o ştire, dacă asta înseamnă să aşteptăm confirmarea şi verificarea ei. Ne ferim, în general, de exclusivitate, în detrimentul certitudinii. Acum trei săptămîni am avut o informaţie despre Năstase. Sursa era sigură, însă nu o puteam cita, aşa că n-am dat-o pînă n-a apărut la TVR. Media fax a publicat ştirea pe surse, după care a fost preluată de Hotnews, după care am dat-o şi noi. Nu cred însă că asta ne afectează audienţa." Cît priveşte concurenţa, "dacă avem o ştire, dar o televiziune concurentă o prezintă mai repede, săpăm mai departe pentru a mai descoperi ceva în plus."

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.