Ce ar mai fi de cunoscut?

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Ce ar mai fi de cunoscut? jpeg

Ce știm despre tot ce ne înconjoară? Avem oarecari idei despre tot ceea ce vedem cu ochiul liber, dar știm oare în detaliu care sînt legile profunde care guvernează fenomenele de pe planetă?

Terra, planeta pe care locuim, e studiată și înțeleasă abia la partea sa superficială, și mai ales pe uscat. Peste două treimi din suprafața planetei e acoperită de ape, iar despre conținutul adîncurilor lor nu știm aproape nimic. Dacă vom coborî spre centrul Pămîntului, vom vedea că știm și mai puține. Cu informațiile actuale, omenirea a reușit să construiască modele teoretice, modele care ne și satisfac o parte din nevoile cotidiene. Dar sîntem noi siguri că acestea sînt și corecte?

Privind spre cer, treaba devine și mai complicată. Abia de puțini ani am ajuns să înțelegem ceva mai bine ce este și cum funcționează atmosfera. Dar mai e mult pînă la înțelegerea detaliată a acesteia.

Iar dincolo de atmosferă, mergînd spre spațiu, călcăm într-un necunoscut atît de deplin, încît nu știm prea bine nici măcar ce trebuie să ne întrebăm.

Cîte știm oare și despre noi, oamenii? De la publicarea Hărții Genomului Uman pare că aproape nimic din ce crezuserăm că știm deja sigur nu este complet. Sau – în unele cazuri – nici măcar corect.

Cum funcționăm? Cum ne putem apăra în mod mai eficient de boli? Cum putem avea o viață mai bună, al cărei final (necunoscut suprem) să fie cît mai îndepărtat? Din nou, întrebări la care putem răspunde doar parțial, în funcție de pașii pe care știința îi face înainte.

Cum putem progresa?

Dar de ce? La ce ne folosește dacă știm mai bine ce se află în adîncul mărilor, ce există pe alte planete – sau în afara sistemului solar –, cu ce ne încălzește mai buna cunoaștere a atmosferei sau, chiar, de ce trebuie să știm cum funcționăm și noi, Homo sapiens? Nu avem destule probleme și așa? Vom trăi noi mai bine dacă vom sprijini știința? Oare, dacă se mai ocupă savanții ăștia mult de prostii, nu se va alege praful de noi? Ce vor să mai inventeze?

Aproape mereu în istoria omenirii au existat voci care s-au opus înțelegerii necunoscutului. Teama de sfîrșitul lumii, de la variantele sale clasice la apocalipsa modernă a „găurilor negre“ create în laborator de oameni dornici de cunoaștere, este un refren constant în istoria omenirii.

Teama de nou a avut un alt aliat, poate chiar mai nociv: suficiența. Ideea că, pînă la urmă, merge și așa a fost permanent prezentă, fiind o piedică majoră în calea marilor descoperiri și invenții. În decursul istoriei au fost numeroase voci care au zis că mai mult nu se poate cunoaște, descoperi sau inventa. Că ne-am atins limitele. Și asta în ciuda faptului că fiecare pas înainte ne face să ne punem de două ori mai multe întrebări.

Cum putem merge înainte?

În multe state – în Europa, dar nu numai –, sistemele de cercetare sînt din ce în ce mai reticente cînd e vorba de a da bani pentru studierea necunoscutului. În general, planurile de cercetare științifică sînt finanțate în urma unor competiții deschise. Aceste competiții caută să strîngă cît mai multe propuneri, pe care alți experți, evaluatorii, le analizează și le notează, iar cele mai bune idei de studiu primesc fondurile solicitate. Regulile sînt, de asemenea, anunțate de la început, de la criteriile de calitate la bugetele care vor fi făcute disponibile. Teoretic, totul e destul de clar.

Dar în ultimele decenii teama de necunoscut a început să apară și într-o altă formă.

„Propunerea de proiect este interesantă și tratează o tematică deosebit de importantă pentru perioada actuală. Ideea științifică și planul de lucru sînt foarte bine fundamentate. Consorțiul propunerii este foarte valoros.

Propunerea este însă neconvingătoare în ceea ce privește utilitatea rezultatului său. Publicațiile în reviste de marcă și prezentările la conferințe internaționale sînt incluse în propunere, dar nu e prezentat în mod detaliat cum va fi făcut transferul rezultatelor pentru rezolvarea provocărilor actuale. De aceea considerăm că propunerea nu poate fi finanțată.“

Multe sînt echipele foarte valoroase care au primit asemenea răspunsuri în urma evaluărilor. În multe cazuri, chiar și aceste justificări pot fi corecte. Și totuși…

Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un cercetător, din orice domeniu, decît să i se comunice faptul că ar fi trebuit să prezinte doar un plan de afaceri detaliat, în care să nu fie nici un pic de loc pentru incertitudini sau necunoscut. Uitînd astfel că în știință și tehnologie sînt multe mari descoperiri și invenții care au apărut ca efecte secundare ale cercetărilor… Și că, în știință, chiar și un rezultat negativ poate fi util pentru cercetările care vor urma.

De aceea necunoscutul ar trebui abordat mai curajos și în sistemele de cercetare, nu doar în știință. Un buget (mult) mai generos pentru cercetare și o deschidere mai mare spre necunoscut ar putea face minuni.

Sau, cel puțin, așa cred. Despre necunoscut și modalitatea în care e mai bine să îl abordăm, vorbim cu toții în profundă necunoștință de cauză… 

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar – și jurnalist de știință.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.