"Caut un instrument foarte bun" - interviu cu Andrei IONIŢĂ

Răzvan POPOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
"Caut un instrument foarte bun"   interviu cu Andrei IONIŢĂ jpeg

În 2013, Andrei Ioniţă (n. 1994) a fost bursier al Fundaţiei „Ad Infinitum“ (în colaborare cu DAAD) şi a obţinut Premiul I la Concursul Internaţional „Aram Khachaturian“ din Erevan, Armenia.

Cum v-aţi descrie drumul muzical de pînă acum?

Primul instrument prin intermediul căruia am descoperit universul muzical a fost pianul, al cărui studiu l-am început în Bucureşti, la vîrsta de 5 ani. Trei ani mai tîrziu, am început studiul violoncelului, continuînd şi cu pianul, ca instrument secundar, pînă în prezent. Pe lîngă premii cîştigate la concursuri locale şi naţionale, prima mea realizare a fost bursa oferită în anul 2006 de către Fundaţia „Jean-Luc Lagardère“, care a constat în suport financiar pe o perioadă de trei ani pentru îndeplinirea unor obiective muzicale, un instrument, precum şi concerte alături de World Philharmonic Orchestra, care adună muzicieni de pe întreg mapamondul – concerte desfăşurate în luna iunie 2006 la Paris – Dôme des Invalides, cu ocazia Fête de la Musique.

În 2007, am cîştigat primul meu premiu la un concurs internaţional, şi anume Premiul I la concursul „Vatelot-Rampal“ de la Paris. Au urmat trofeul „Lira de Aur“ de la Suceava, în 2008, iar anul următor, premiile I cîştigate la concursurile internaţionale „J.J. Dotzauer“ din Dresda şi „David Popper“ din Varpalota, Ungaria. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără îndrumarea şi indicaţiile preţioase ale profesoarei Ani-Marie Paladi, de la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr.1 „Iosif Sava“, căreia ţin să îi mulţumesc şi pe această cale.

După absolvirea, în 2012, a Colegiului Naţional „Sfîntul Sava“ din Bucureşti, am fost admis la Universitatea de Arte din Berlin, la clasa de violoncel a profesorului Jens Peter Maintz, unde studiez şi în prezent. Tot în 2012, în urma cursurilor oferite de prestigioasa Academie Kronberg, am obţinut Premiul „Landgraf von Hessen“ şi în 2013 am fost invitat să concertez în cadrul festivalului organizat acolo.

Cum au decurs pregătirile pentru concursul de la Erevan?

Nu pot spune că mi-am întrerupt programul obişnuit pentru a-mi dedica întreaga zi doar studiului violoncelului, aşa ceva ar fi inuman şi ineficient. Am plusat cu un anumit număr de ore faţă de ritmul meu de lucru, pentru că am avut şi un repertoriu nou de învăţat, mai ales o sonată pentru violoncel solo de Aram Khachaturian, care a prezentat oarecare dificultăţi, atît la nivel tehnic, cît şi interpretativ. Probabil de aceea nici nu este foarte des cîntată...

Este important ca înaintea unui concurs să devii obişnuit cu stresul, care va apărea involuntar pe perioada acestuia, aşa că apariţiile cît mai dese în public sînt binevenite. Am încercat să-mi creez cît mai multe ocazii de a cînta în diferite recitaluri, iar profesorul m-a sprijinit în acest sens.

Cîteva impresii despre concursul propriu-zis?

Concursul a fost o adevărată aventură, începînd cu drumul spre Erevan, care a durat, cu totul, aproape 24 de ore. A trebuit să mă adun repede după călătoria obositoare şi să mă concentrez asupra muzicii şi doar a muzicii. Nu am dorit neapărat să cîştig concursul, ci doar să mă prezint la cel mai înalt nivel posibil şi să mă bucur de întreaga experienţă. Concursul a fost împărţit în trei etape eliminatorii, iar în finală, unde am rămas patru concurenţi, eu am interpretat concertul pentru violoncel şi orchestră de Khachaturian. Nu s-au anunţat premiile decît în ziua următoare, la concertul de gală, astfel că am aşteptat cu sufletul la gură decernarea lor.

Armenia mi s-a părut un amestec fascinant de elemente puternic naţionale şi aspecte ce denotă încă influenţa vecinului mai mare. Din cîte am înţeles, sînt primul cîştigător nonfost-sovietic al concursului...

Ce importanţă a avut concursul pentru cariera dvs.?

Pe lîngă premiul de pe urma căruia îmi pot acoperi, momentan, cheltuielile studiului la Berlin, am obţinut şi mai multe invitaţii la concerte, în ipostază solistică. Am concertat deja, la invitaţia maestrului Pavel Kogan, cu Orchestra Simfonică de Stat din Moscova. În mai 2014 voi cînta la Sankt Petersburg, în cadrul festivalului Musical Olympus, care adună tineri muzicieni cîştigători de premii la concursuri internaţionale, precum şi în cadrul Festivalului „Musica Riva“ din Italia.

Cîteva planuri de viitor?

Momentan sînt în căutarea unui instrument foarte bun, absolut necesar în dezvoltarea oricărui muzician. Există anumite fundaţii în Germania care deţin astfel de instrumente, iar în urma unui concurs poţi obţine cu împrumut un instrument din colecţia lor. Probabil vor urma şi alte concursuri internaţionale, dar toate la vremea lor.

a consemnat Răzvan POPOVICI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.