Casting de bărboşi

Șerban ALEXANDRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Casting de bărboşi jpeg

Un singur produs de pe rafturile românești ar cere neapărat o reclamă cu un personaj bărbos: laptele Pilos, brand-ul lui Lidl. Asta ca să încep destinzînd atmosferă cu o glumiță lingvistică de doi bani. But seriously: cerîndu-mi Dilema veche socoteală apropo de recenta avalanșă de bărbi din publicitatea românească, am decis să dau curs somației și să explic întreagă situațiune.

În primul rînd, e bine să știți că tot ce se întîmplă se întîmplă în ciuda dovezilor științifice. Cercetările de piață întreprinse de unii dintre clienții maniaci ai agențiilor de publicitate relevă faptul că românii sînt, în majoritate, mai degrabă mefienți față de purtătorii de barbă. De ce au ei mai puțină încredere într-un bărbos e totuși neclar, căci, presați să dea o explicație, oamenii scot pe gură lucruri de genul „mi se pare că un om cu barbă are ceva de ascuns“. Unii sînt de părere că asta vine din comunism, de cînd statul se lupta cu bărbile și cu pletele, iar bărboşii erau nu doar rari, ci și „antisistem“ – deci, mai degrabă de evitat. Alții cred că e ceva mult mai adînc, de pe vremea cînd bandiții din codri nu prea aveau timp de pămătuf, oglinjoară și Gillette Mach 3.

Deci bărbile nu au înflorit pe micile și minusculele ecrane că urmare a vreunor avantaje subliminale decelate de marii sforari ai marketingului – dimpotrivă. Inflația de bărbi pașoptiste are la bază un motiv benign și cam penibil.

Înainte de a filma o reclamă, producătorii, agenția de publicitate și onor clientul lor de la compania care vrea să-și facă reclamă se întîlnesc la un așa-numit PPM („pre-production meeting“) unde discută pe îndelete fiecare aspect al reclamei. Evident, un punct important din agendă este alegerea distribuției – „casting-ul“, cum i se zice. Și se uită împreună la nenumărate probe date de o sumedenie de indivizi care nu ezită să-și ofere trupul pentru a fi sacrificat pe altarul comerțului.

Ei bine, PPM-ul ăsta e momentul în care nu prea mai înțeleg cum vine treaba asta cu genele. Adică la alegerea femeilor din reclame nu ai niciodată grave probleme. Româncele sînt mai degrabă drăguțe și simpatice. Păi, și atunci – știind că băieții seamănă mult cu mamele lor – de ce mama naibii casting-ul de bărbați e o activitate atît de ingrată la noi?

Dacă nu cauți Adonişi pensaţi (culmea, cocălărei din ăștia mai găsești!), e dezastru absolut la casting-ul de bărbați. Distruși timpuriu, feţe de fazani, ochi morți, bărbii inexistente, frunți triple. Scobari, ţari și ţipari. Mărul lui Adam cît pepenele lui Adam. Guși făcute din pîine, cefe făcute din grătare. Picînd invariabil fie în „prea tînăr“, fie în „prea bătrîn“.

Moment în care – Deus ex machina! – a apărut din nou barba în reel-urile de casting. Mă rog, nu „a apărut“, ci a devenit din nou „culturalmente acceptată“, astfel încît un procent considerabil din cei care vin la casting au pe obraji ceva ce variază între „o lună fără lamă“ și „Ra-Ra-Rasputin“. Iar efectul bărbii este magic: oamenii care înainte erau „prea tineri“ acum sînt numai buni ca „vîrstă percepută“; iar cei care erau „prea bătrîni“ acum sînt „mmm… OK, dacă îi mai aranjăm un pic!“. Pinguinii fără bărbie acum poate că au o bărbie undeva prin adîncul bărbii lor – sau cel puțin așa îți șoptește creierul tău care a plecat după fenta hirsută. Slabii sînt mai grași, grașii sînt mai slabi. Oameni care „n-au armata“, acum pare că au făcut-o. Gușa de pîine e și ea camuflată. Plus că barba parcă le dă un pic de „maturitate responsabilă“ multor fugiți de acasă. Multe reclame cer un „tată de familie“ și barba transformă ca nimic altceva un loser într-un pater familias pasabil.

Multă lume crede că hipsterii bărboși de pe panouri sînt acolo tocmai pentru că au fost aleși de alți hipsteri ca ei din agențiile de publicitate (sau de gagicile lor din agențiile de publicitate). Dar – cu relativ rare excepții – ultimul cuvînt îl au clienții. Care sînt preponderent niște femei normale și responsabile, trecute de 35 ani și care știu prea bine că oamenii din blocul 59/3, scara C, tronson 2 nu visează la cvasi-pădurari portlandezi. Și care știu și despre research-urile alea de care v-am povestit la început.

De fiecare dată, clienţii intră la PPM cu gîndul că au să găsească pentru reclama lor vreun semi-Clooney sau un sferto-Gosling. Dar se mulțumesc pînă la urmă cu un fel de strănepot de-al lui Nicolae Iorga. Noroc cu barba aia. 

Şerban Alexandrescu este asociat în agenţia de publicitate Headvertising.

Foto: Ioana Bîrdu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.