Capătul celălalt al tunelului

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi    jpeg

Era odată ca niciodată o fată din popor, care îşi vedea de ale sale – ca noi toţi. O chema Luminiţa. Într-o bună zi, mai-marii neamului au pus-o să stea în capătul tunelului, fără să-i spună altceva decît atît: cînd o s-o vadă lumea dinspre celălalt capăt al tunelului, o să fie bine pentru toţi.

Aşa că se aşeză cuminte pe-o piatră şi se puse pe aşteptat, sperînd că oamenii vor veni s-o vadă. Dar din întunericul tunelului nu răzbătea nimic. Trecură zilele şi nopţile, şi ea stătea liniştită – că doar o trimiseseră mai-marii ţării... După o vreme, un om milos i-a adus un televizor: „uite, fată, să mai vezi şi tu ce se întîmplă prin ţară, trece timpul mai uşor; că aşa facem şi noi pe la casele noastre...“ Bucuroasă, fata începu să se uite la tot felul de programe distractive şi simţi că, în sfîrşit, are şi ea un rost. Ruptă de lume cum fusese pînă atunci (de pe vremea lui Victor Ciorbea încoace), habar n-avea ce minunăţii se petrec: oamenii cîştigau bani la bingo, la loto ori dansînd unii pentru alţii, blondele făceau concursuri cu alte categorii de oameni ai muncii, nişte fătuci umblau fericite după un burlac încercînd fiecare – în ochii lumii – să-l cucerească, era plin de vedete care se bîrfeau unele pe altele, iar între toate astea se dădeau reclame la tot felul de lucruri bune şi frumoase despre care ea, cînd fusese trimisă la tunel, nici măcar nu auzise. Pe la unele emisiuni cam plicticoase, în care nişte bărbaţi serioşi („ăştia or fi mai-marii neamului?“ – se întrebă fata) vorbeau despre lucruri complicate, mai venea vorba şi despre ea: „Păi, a trecut atîta timp şi tot nu vedem luminiţa de la capătul tunelului“ – zicea vreunul.

Aşa că – într-un amestec de curaj, orgoliu regăsit („adică despre mine se vorbeşte mai puţin decît despre Elodia aia?“) şi dorinţă de a le face oamenilor un bine – porni prin întunericul tunelului şi nu se lăsă pînă nu ajunse în capătul celălalt. Nimeri taman în faţa Guvernului, în timpul unei manifestaţii a sindicatelor nemulţumite de măsurile de austeritate. Cum drumul prin întuneric o îndîrjise şi mai tare („o fi adrenalina aia despre care ziceau vedetele la TV“ – se gîndi ea), îşi făcu loc prin mulţime, se duse la microfon şi strigă cît putu de tare: „Sînt Luminiţa de la capătul tunelului!“ O clipă, oamenii tăcură, miraţi. Apoi, într-un vuiet tot mai mare, se amestecară fluierături, huiduieli, înjurături şi strigăte de deznădejde pornite din sufletul ostenit al mulţimii. „Fugi, fată, de aici“ – îi zise atunci un lider sindical. „Ce-ţi veni să te arăţi? Le-ai luat oamenilor şi ultima speranţă. Nu pricepi că ei nu vor să te vadă, ci doar să ştie că stai acolo cuminte şi, astfel, ei au la ce se gîndi?“

Fata nu pricepu de la început. Îl privi mirată pe liderul sindical („precis că şi ăsta e dintre mai-marii ţării, dacă ştie ce vor oamenii“ – îşi zise) şi vru să-l întrebe ceva. Dar nu mai apucă, pentru că oamenii începuseră să huiduie tot mai tare, iar liderul sindical se duse la microfon să le vorbească. Din mulţime începea să se desluşească mai clar cîte ceva: „nu mai vrem poveşti cu Luminiţa!“, „ne-aţi minţit cu Luminiţa!“, „jos Luminiţa!“, „în tunel cu ea!“.

Liderul sindical începuse şi el să strige în microfon: „ajunge! acest guvern de mincinoşi ne amăgeşte şi azi cu Luminiţa! Jos Guvernul!“ Mulţimea preluă imediat vorbele liderului şi începu să strige din rărunchi „Jos Guvernul!“ şi „Mincinoşii!“. Atunci liderul se întoarse spre fată şi-i zise: „Hai că le-am dat altceva de zbierat... Du-te repede de unde ai venit, pînă nu-şi aduc iar aminte de tine, că p’ormă nu mai am cum să-i ţin în frîu şi mi-e să nu păţeşti ceva – că te văd tînără şi nevinovată!“

Luminiţa se răsuci pe călcîie şi căută drumul pe care a venit, cu gîndul să plece cît mai repede. Era speriată şi dezamăgită. Văzuse la televizor fete ca ea care dansau, vorbeau sau doar se arătau cu tot ce au ele mai frumos, iar mulţimea le aplauda. Crezuse că şi ei i se va întîmpla la fel şi, cît timp mersese prin tunelul întunecat, gîndul că va apărea în faţa oamenilor şi le va face o bucurie îi dăduse curaj. Cînd colo, lumea nici nu voise s-o vadă, iar omul ăla care părea un fel de şef îi explicase, în cuvinte cam complicate, că locul ei era acolo, în capătul tunelului. Amărîtă, căută gura tunelului prin care venise. N-o văzu. Se uită în jur, dar degeaba. Se uită în urmă şi se sperie şi mai tare: lumea striga „mincinoşii!“, „să dăm jos Guvernul!“ şi se îmbulzea spre clădirea aia mare, păzită de poliţişti care îi împingeau pe oameni înapoi. Luminiţa se sperie şi mai tare şi regretă că plecase din locul ei liniştit. Dar gura tunelului nu se mai vedea deloc. Lîngă ea, îl zări pe liderul sindical, care tocmai încerca şi el să iasă cumva din mulţime, zicînd: „nu mai pot să-i ţin în frîu, asta e.“ Îşi făcu încă o dată curaj şi-i zise: „vreau să mă întorc la locul meu, dar unde e intrarea în tunel?“ „De unde să ştiu, fată...“ – zise omul. „De ani întregi, ni se spune că trebuie să vedem luminiţa de la capătul tunelului. Dar nimeni nu ne-a arătat intrarea în tunel“.

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit Luminiţa înainte de a fi luată de valul mulţimii care se tot îmbulzea spre Guvern. „Biata de ea!“, zise liderul sindical privind-o, dar gîndul îi zbură imediat la altceva: ce explicaţii o să dea el diseară cînd va fi invitat la Antena 3 sau la Realitatea TV să comenteze „evenimentele“? Rămase descumpănit o clipă, dar îşi reveni imediat: ce frază bună îi ieşise! O s-o spună pe-asta: ce vină au oamenii că nu le-a arătat nimeni capătul de-aici al tunelului, ci doar li s-a vorbit despre „celălalt“?

(Dilema veche, nr. 341, 26 august 2010)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.