Boema Pieței Romane

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Boema Pieței Romane jpeg

Are peste 200 de ani. Deși peste ea au trecut un comunism, un cutremur și o tranziție, Piața Romană  păstrează totuși un aer de boemă.

Flancată de trei clădiri adînc ancorate în istorie, clădirea Academiei de Studii Economice (fondată în 1913) și cele două Case Pătrășcanu – prima, Piața Romană nr. 1 (construită în stil neoromânesc în 1907, după desenele arhitectului Ion Mincu), aflată azi în paragină și privită de peste drum, cu tristețe, de sora ei, „bogată“, Piața Romană nr. 5 (construită în 1913, după planurile arhitectului Spiridon Cegăneanu), zona este una de intersecție. Nu doar a celor trei mari bulevarde centrale (Catargiu, Dacia, Magheru), nu doar a vechiului și a noului, ci și o continuă intersecție uman-culturală.

De cînd o știu a fost așa. Plină de viață. Era, de altfel, în liceu (și mai apoi în facultate), locul preferat de chiul. Prin anii ’90 aici se făcea comerț intens cu casete audio piratate, iar în jurul tarabelor se întîlnea breasla rockerimii bucureștene – de altfel, aici mi-am și făcut primii pași în cultura muzicii rock. O cultură pe care o „șlefuiam“ la berăria „Turist“ – pe locul căreia, azi, se află sediul unei bănci.

Dintotdeauna a fost un perimetru în continuă schimbare, care aparține tuturor. Studenți grăbiți, corporatiști ocupați, turiști și homeleși, artiști stradali și vînzători ambulanți, skateri și rockeri, trecători grăbiți sau oameni care vor pur și simplu să adaste, pierzînd nițel noțiunea timpului, privind vînzoleala stradală de pe băncile dintre gurile de metrou sau de pe celebrele, în vremea liceului meu, „sprijinătoare“ – acele balustrade care duc înspre stația de metrou, una dintre cele mai controversate stații de metrou din București, dat fiind istoricul tenebros al construirii sale.

Potrivit historia.ro, Elena Ceau­șescu s-a opus inițial proiectului construirii acestei stații, motivînd necesitatea mișcării și a sportului pentru tovarășii Capitalei care, observase ea, începuseră să se cam îngrașe. Cu toate acestea, constructorii s-au fofilat de la ordinul oficial, pregătind terenul, pe șestache, pentru o posibilă construcție a stației, săpînd galerii în spatele zidurilor groase – galerii care puteau fi transformate, ulterior, în peroane. „Cînd cuplul Ceauşescu s-a convins că este necesară staţia, la presiunea bucureştenilor, care se pare că au trimis mii de solicitări, pereţii au fost sparţi cu picamerul, ca să se poată face culoarul de acces la metrou. Însă spaţiul a fost lăsat foarte îngust din cauza pericolului pe care îl presupunea o demolare masivă în acea zonă, pe Magheru, foarte afectată de cutremurul din ’77. Asta pentru că săpăturile se făceau pe la suprafaţă, nu ca acum, doar pe sub pămînt“, menționează articolul.

Piața Romană este prea vie și prea „nestatornică“ pentru a fi pe gustul celor care se feresc de urbanitate. Este un calvar pentru șoferii grăbiți. Și este de evitat de cei care se tem, la tot pasul, de cutremure. Piața Romană înseamnă aglomerație, zgomot, trafic intens și ambuteiaje, și înseamnă, din păcate, și multe, mult prea multe clădiri cu bulină.

Însă Piața Romană mai înseamnă și orașul care nu doarme niciodată. În care știi că poți ieși din casă în toiul nopții și, dacă îți vine chef de tacla, o poți face, hipsterește, la un hamburger de fast-food, laolaltă cu personaje bizare ale nopții, sau boem, la o plăcintă caldă, traversînd culoarul timpului, dinspre Magheru spre Amzei, pe Take Ionescu, pe lîngă cea mai veche sinagogă din București, sinagoga Eșua Tova, construită în stil maur în 1840, ca să ajungi la patiseria Comteia unde, dacă ai noroc, dai și peste un filozof somnambul și pașnic cu care, la o merdenea și o bere, să întreții o șuetă despre adevăratul sens al vieții.

 Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.