Bildungsroman

Andrei DÓSA
Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Bildungsroman jpeg

Ajungi tînăr poet după ce scrii acasă cîţiva ani, după ce poeziile tale sînt refuzate în mod repetat de ziarul local, pentru simplul fapt că sînt „prea decadente“, după ce ajungi la o sursă şi înveţi să scrii poezie, după ce ajungi la sursa sursei şi înveţi şi mai multă poezie, după ce înţelegi că nici sursa sursei nu te poate învăţa totul, după ce îţi schimbi radical modul de a scrie o dată sau de două ori şi după ce te hotărăşti să participi la un concurs care, în loc să-i anunţe pe cîştigători, anunţă „amînarea ediţiei din acest an“. Dar nu te laşi şi te hotărăşti să mai trimiţi la încă un concurs, cel mai prestigios concurs de debut, care se dovedeşte a fi din ce în ce mai puţin prestigios şi din ce în ce mai mult în alte feluri, nedemne de a fi discutate de un tînăr poet. Şi cînd juriul acestui concurs anunţă că „anul acesta nu se acordă premiul“, tu tot nu te laşi şi începi să te gîndeşti la alte variante. Găseşti o editură dispusă să te publice, apoi începi să negociezi condiţiile în care va apărea cartea. Negociezi pînă oboseşti. Mai tare decît în toţi anii ăştia de căutări. Te uiţi dimineaţa în oglindă, înainte de o nouă rundă de negocieri, să vezi dacă ţi-au mai apărut fire albe. Şi pînă la urmă învingi. De acum eşti un tînăr poet. Ai debutat. Stai un pic, încă nu s-a terminat. Urmează o lansare la cel mai mare tîrg de carte din România. Microfoane care funcţionează cu intermitenţe. Realitatea acustică: boxele mai performante ale standului de alături sînt mai puternice. Realitatea vizuală: lumea vine şi pleacă sau stă deoparte şi trăncăneşte. Şi alte realităţi locale şi personale care nu interesează pe nimeni. Apoi te duci frumos acasă, tinere poet, şi începi să numeri săptămînile. Şi oamenii încep să se plîngă că volumul tău nu se găseşte nicăieri. Săptămînile se transformă în luni şi, pînă la urmă, într-o frumoasă zi te trezeşti că volumul tău a ajuns în librăriile din oraşul tău natal.

În tot acest timp mergi înainte, fiind ferm convins că tot ceea ce faci nu e degeaba, că are un sens, în tot acest timp eşti sprijinit şi încurajat în mod constant şi în modul cel mai neinstituţional posibil, de cîţiva oameni. Aceştia vor da dovadă de o disponibilitate aproape supranaturală faţă de poeziile tale. Asta contează foarte mult pentru tine. Premiile şi cronicile sînt doar nişte confirmări, mai mult sau mai puţin justificate. Nu vei alerga niciodată pe stradă după un distins profesor universitar, cu o carte semnată de tine în mînă, riscînd să fii lovit de o maşină. Cel puţin aşa îţi propui. Se întîmplă să alergi o dată. Nu te vei înveseli sau întrista peste măsură după ce citeşti o cronică. Cel puţin aşa îţi propui. Nu te vei răfui cu cei care susţin că eşti supraapreciat. Vei fi întotdeauna fascinat de felul în care alţii percep poezia ta şi vei şti să valorifici şi părerea unor oameni care sînt cu totul şi cu totul altfel structuraţi decît tine.

Antibildungsroman

Dacă aş fi aruncat în stradă chiar acum, şi aş vrea să trăiesc doar din poezie, nu ştiu dacă aş mai fi la fel de idealist. Mai am ceva bani puşi deoparte din „Premiul Mihai Eminescu pentru debut“. Aş sta pe la prieteni, o săptămînă, două. Aş scrie poezii la minut pentru îndrăgostiţii de pe malul Dîmboviţei. Poate aş mai publica o carte, dar premiile la care aş putea să mai sper ar scădea mult ca număr. N-o să mai pot să-mi întreţin blogul, ultimul status pe Facebook va fi: „caută-mă la gura de metrou de la...“. Nu vreau să continui acest scenariu negativ, dar cam ăsta ar fi începutul, în linii mari, al unei cariere de poet în România.

Andrei Dósa este poet. Volumul său de debut, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011), a fost recompensat cu Premiul Mihai Eminescu – Opera Prima şi Premiul Iustin Panţa pentru debut.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.