De multe ori avem de-a face cu vecini care nu înțeleg de vorbă bună. Nu-i sperie Poliția, nu se sinchisesc de cei din jur. Dacă te duci și le spui că te deranjează, chiar și pe cel mai prietenesc ton posibil, îți închid ușa în nas, fără nici un drept de apel.

Petreceri, bormașină, bușituri, zgomote bizare – mai ales în toiul nopții, toate născătoare de aceeași întrebare: „Ce-or face, domnule, acolo?“

La bloc, cele mai vechi remedii, pe care le știu încă de mică, sînt bătutul în țeavă și/sau bătutul cu mătura în tavan. Primul deranjează și alți vecini, căci zgomotul în țeavă se propagă și în celelalte apartamente, iar coada de mătură în tavan îți strică, de cele mai multe ori, plafonul.

Așa că… ce rămîne de făcut? Ce alte remedii mai domoale și mai eficiente există? Internetul abundă aici de sfaturi.

Pe YouTube, un domn aparent senin începe să-ți povestească cum a scăpat el de calvarul de zgomote și de traumele provocate de petrecerile non-stop ale vecinilor. Și-a cumpărat multe pături, musai groase, și a început să își „izoleze“ apartamentul. Și-a lipit, înainte de toate, pături pe tavan, apoi pe pereți, iar la urmă, pe ferestre, căci, spune el, a descoperit că ferestrele vibrează cel mai tare. La final, ne arată mîndru Nirvana pe care și-a construit-o, zîmbind larg ca un soi de guru antizgomot: și tu poți să scapi de vecinii zgomotoși.

Tot pe YouTube, altcineva, la celălalt capăt al zen-ului, un dur cu mușchi și tatuaje, ne demonstrează cît de benefică poate fi, pentru sănătate, vecinătatea cu turbulenții. Cînd demarează zgomotele, spune durul, te echipezi, îți iei o minge – preferabil de baschet – și începi pasele. De încălzire, la început, apoi din ce în ce mai îndîrjit, uite-așa: și începe gurul sportiv să combine pasele drăcește, minge-perete, minge-tavan, minge-podea, minge-tavan, minge-perete etc. etc.

Tot pe net există și gurul „mucalit“. Musai un as într-ale informaticii, hackuiește sistemul audio al vecinilor care ascultă disco loud și începe să le schimbe muzica. Ba un Beethoven, ba o Sepultura. Ăștia, vecinii, debusolați, revin la playlist-ul lor, dar imediat mucalitul le deraiază țopăiala către un rock cult sau un country blues. Nu scapă de zgomot, dar cel puțin se amuză copios jucîndu-se și el, la rîndul său, cu nervii vecinilor.

Dar poate cea mai comprehensivă secvență găsită pe YouTube, fără nici un fel de explicație, fără nici un comentariu, doar cu o poză, este o oră și jumătate de zgomot de bormașină. Pur și simplu. Cine știe, cunoaște. (S. G.)