„Atunci am crezut că s-a pierdut tot ce se cîştigase în decembrie 1989“ - interviu cu Gabriela ADAMEŞTEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
„Atunci am crezut că s a pierdut tot ce se cîştigase în decembrie 1989“   interviu cu Gabriela ADAMEŞTEANU jpeg

22 era

Cum arăta presa acum 25 de ani? 

Nu pot vorbi la general despre cum era jurnalismul atunci, pentru că nu era într-un singur fel. Dar aş putea vorbi despre jurnalişti şi, simplificînd, putem spune că pe de o parte existau vechii jurnalişti, care lucraseră în presa comunistă, şi pe de altă parte erau nou-veniţii, fie scriitori, fie tineri care îşi abandonau facultăţile unde intraseră fără vocaţie. Aceşti nou-veniţi, mai toţi, intraseră într-o presă independentă – în fapt, o presă de opoziţie faţă de o putere foarte agresivă. 

Dar şi pe jurnaliştii proveniţi din presa comunistă i-am putea împărţi în două fronturi politice, unii arondaţi clar acestei puteri nou instalate (FSN, preşedintele Iliescu, premierul Petre Roman, influentul Silviu Brucan etc.) şi ceilalţi, care scriau, pe faţă, contra lor. 

Aici mai vreau să adaug o nuanţă: a fi contra FSN nu însemna, atunci, că eşti alături de partidele istorice, aflate în opoziţie. Educaţia comunistă lăsase în suflete, chiar şi ale celor ce se credeau neatinşi de ea, o suspiciune faţă de aceste partide şi o condescendenţă (cînd nu era de-a dreptul dispreţ) faţă de reprezentanţii lor, vîrstnici şi maginalizaţi după ce ieşiseră din închisori. Iar ziarele partidelor istorice erau destul de slabe, făceau propagandă pe invers. 

Se putea scrie echidistant? 

Nu prea se putea scrie echidistant, pentru că se scria fie pragmatic, ca un angajat al noii puteri, fie emoţional, din zona Opoziţiei: e imposibil de transmis încărcătura emoţională provocată de libertatea plătită cu sînge în decembrie ’89 şi de absenţa justiţiei. Diferenţa faţă de azi este că, atunci, cel puţin nu exista pretenţia echidistanţei, nu se făcea referire, cu atîta tupeu, la deontologie, în timp ce se practică un jurnalism angajat. 

Cum v-aţi raportat la Piaţa Universităţii şi la mineriade? 

Numele meu trebuie să se afle pe listele de susţinători ai Pieţei Universităţii, chiar dacă nu am vorbit din balcon, nu am fost o figură marcantă, ba chiar am frecventat Piaţa Universităţii mult mai puţin decît colegii mei. Nu am temperament de activist. Îmi amintesc însă o vizită la cei aflaţi în greva foamei, cerînd o televiziune liberă (Televiziunea aşa-zis liberă, de atunci, condusă de Răzvan Theodorescu, prezenta foarte partizan, în favoarea Puterii, manifestaţia din Piaţă), iar articolul se găseşte în colecţia revistei

. Revista a fost profund angajată în această manifestare şi pentru că Stelian Tănase, redactorul-şef al

, era una din persoanele implicate puternic în mişcarea Pieţei. El a asistat la şedinţele asociaţiilor, a vorbit din celebrul balcon al Facultăţii de Geologie şi a înfruntat reproşurile unor colegi din GDS care doreau mai degrabă neutralitate faţă de acest fenomen. 

În timpul mineriadei nu am fost în ţară, din întîmplare eram cu Stelian Tănase într-o vizită de documentare în Suedia şi, cînd ne-am aflat la Radioul public suedez, ni s-a spus să încercăm să vorbim la redacţia noastră, fiindcă pare-se că în România se întîmplă ceva. Ne-au făcut legătura cu colegii de la

, care ne-au povestit ce făceau minerii în Bucureşti şi, ca nişte jurnalişti profesionişti ce erau, ne-au şi înregistrat şi au transmis, tradusă, foarte repede, discuţia care ne tulburase şi îngrozise. Atunci am crezut că s-a pierdut tot ce se cîştigase în decembrie 1989. 

Cum se vede acum, retrospectiv, această poveste? 

I-am cunoscut atunci pe unii dintre cei care făceau presiuni, prin intermediul instituţiilor internaţionale, pentru eliberarea celor arestaţi, şi vreau să-l numesc în primul rînd pe Mihnea Berindei. El avea să adune şi să publice, foarte repede, informaţia într-o cărticică scoasă sub egida GDS şi se va ocupa şi de nişte avocaţi străini. Eram, în plină vară, la redacţie, cînd a venit, proaspăt eliberat – şi din spital, şi din închisoare –, Marian Munteanu, ca să mulţumească GDS. Peste doar cîteva luni, însă, îmi amintesc că în conducerea Alianţei Civice erau deja tensiuni împotriva lui, iar în

apărea un articol critic despre el. 

Dacă Marian Munteanu devine tot mai greu de definit acum, semnalul Pieţei Universităţii – pentru o societate democratică, pentru o Românie europeană, pentru ca să nu rămînă la putere aceiaşi care conduseseră şi în regimul trecut etc. – îşi păstrează valabilitatea. Ca şi emoţia celor ce au venit acolo, seara, ca la o

. Cea mai bună dovadă este faptul că simbolul Pieţei Universităţii a tot fost dezgropat şi refolosit, de următorii actori politici, ba chiar şi de mişcări fără lideri, eteroclite, cum a fost cea pentru Roşia Montana. 

Procesele nerezolvate ale mineriadelor (ca şi ale crimelor din decembrie 1989) continuă să pună sub semnul întrebării Justiţia care îşi tot clamează independenţa. 

22

Anii romantici

a consemnat Matei MARTIN 

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.