Aşa e în viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Aşa e în viaţă jpeg

Vineri – bagaje, mare. Duminică – retur. Dar pînă atunci mai am o zi şi două nopţi... zis şi făcut. Am dat vreo cîteva telefoane, am mers singură, dar nu-i nimic, îmi regăsesc amicii pe care îi văd cam o dată pe an, la mare şi, uneori întîmplător, în Bucureşti. Îmi place obiceiul ăsta, de fiecare dată ne epuizăm noutăţile de peste an, în cîteva minute, ca pe un accesoriu puţin important, chiar dacă unul-altul şi-a schimbat serviciul, a terminat şcolile ori s-a pricopsit cu o „relaţie“ în extrasezon. E loc pentru toată lumea. Berea se bea la mai multe mîini şi-n jurul mesei se strîng din ce în ce mai mulţi. Se vine, se pleacă, de la trei mese mai încolo se aude o voce cunoscută... „Ia uite, măi, ai venit şi tu! Cît stai?“

Şi timpul trece, în cîteva ore am uitat de toate cele. Aici sînt doar „aia mică“, mai tînără cu nişte ani decît ceilalţi.

Oricum, în noaptea asta nu se doarme. Mai arunc din cînd în cînd o privire spre mare, e la doi paşi, dar nu o aud. De fapt, nu prea aud nimic clar, e mult zgomot, mult fum, muzica se sparge în boxe şi abia undeva spre dimineaţă lucrurile se mai calmează.

Habar nu am de unde a apărut ea. S-a aşezat lîngă noi, pe bancă. 35-40 de ani, blondă, frumoasă, înaltă. Oarecum elegantă.

– Beau o bere cu voi. Şi nu m-aş supăra dacă mi-aţi da o ţigară. Nu ştiu ce naiba, nu pot să dorm, sînt varză.

Cineva îi spune pe nume, înţeleg că se cunosc, dar ceva nu merge, nu mai zice nimeni mai nimic şi simt că tot cheful s-a dus.

– L-aţi văzut pe-al meu? Prietenul... Bun, se pare că deranjez, hai pa...

Se uită spre mine sau mai curînd prin mine.

– Şi tu, la ce te uiţi, n-ai priceput nimic, nu? Mai ai de crescut...

Pleacă, sticla îi atîrnă de mînă, se duce spre mare şi se aşază pe nisip, cu berea lîngă ea.

– Doamne, ce are? întreb.

– E o femeie de nota 10, şi-a bătut iar tîmpitul ăla joc de ea... Nu ştiu de ce-l iubeşte, mereu aceeaşi poveste: vine, pleacă, o seacă de ani de zile, nici măcar copilul n-a schimbat nimic. Şi ea se complace în starea asta, i-a intrat în cap că îl iubeşte şi gata! Dacă se întoarce e bine, e al ei, chit că între timp omul nu se plictiseşte deloc... Asta e... Am fost prieten cu amîndoi şi nu pot să mă bag, e delicat.

Plecăm care pe unde s-a cazat. Încă o zi de vacanţă împreună, apoi acasă; după încă un an, o vară la mare şi tot aşa. Pînă cînd am început să ne vedem din ce în ce mai rar.

Acum trei-patru ani, l-am întîlnit pe stradă pe amicul meu, cel cu istoria femeii de la mare. „Femeia de la mare“ devenise, între timp, un personaj pentru mine şi uneori îmi aminteam de ea.

– N-ai uitat-o? Cum să fie, cred că e bine, nu mai e în ţară. Vine uneori cu copiii pe acasă.

– Copiii?

– Păi da, are doi acum, de fapt, trei. S-a căsătorit cu un tip de treabă, are şi el un copil cu prima, ea – la fel, şi mai au unul împreună. Ăştia chiar că s-au găsit. Li s-au ciondănit copiii în parc, aşa s-au cunoscut, încercînd să-i despartă. El – divorţat, ea – aproximativ părăsită, fiecare cu cîte un prunc de mînă. Pe urmă, ştii cum e, lucrurile se leagă şi oamenii ăştia chiar seamănă, la propriu şi la figurat, au multe în comun.

– Şi celălalt?

– Ca el, nu-i băiat rău, a trecut peste toată povestea, şi-a luat bagajele cam greu, nu se aştepta să fie dat afară. El zice că o iubea... Mă rog, nu e singur, nu e cu cineva, e un tip uns cu toate alifiile, face afaceri, e o „partidă“ bună în continuare. Depinde cine, ce vrea.

Continuăm să vorbim, dar nu mai am nimic de întrebat, e bine că s-a terminat aşa.

De fapt, nu o cunosc, nu ştiu nici măcar cum o cheamă, aş putea trece pe lîngă ea fără să bag de seamă. Şi nici nu ştiu dacă era într-adevar frumoasă, aşa cum am văzut-o eu, tristă, cu privirea pierdută şi inima goală, obosită, tot aşteptînd. Dar – cum spunea amicul meu – se poate să fie, totuşi, o femeie mai altfel, îndrăgostită de două ori, de doi oameni, într-o singură viaţă.

Sorina Săvulescu este avocat.

Foto Irina Dumitrașcu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.