Armonica rutinei

Irina GEORGESCU GROZA
Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Armonica rutinei jpeg

De ce se aseamănă zilele între ele? m-am întrebat pe vremea cînd nu realizam că farmecul lor și copilăria mea aveau să dispară pe neștiute în cutiile cu hainele rămase mici. La trezire, găseam pe masă farfuria cu felia de pîine cu dulceață și cana cu ceaiul de tei. Veneam de la școală, aruncam bentița elastică ce-mi tortura urechile, mîncam pilaf, mazăre sau fasole cu murături, făceam temele și o zbugheam în fața blocului. Seara, mama ne săruta frunțile înainte de a stinge lumina. În cîțiva ani, aveam să găsesc cafeaua făcută și să refuz micul dejun, să fac mofturi la prînz, iar seara să mă strecor pe vîrfuri în casă, să n-o trezesc pe mama. Gîndindu-mă la ea, realizez că mi-a transmis tabieturile ei printr-o genă specială – plăcerea de a-mi bea cafeaua înainte să se trezească copiii, machiajul trasat cu creionul dermatograf, lectura la lumina lămpii, felul de a pregăti mesele. Dimineața, cînd ridic ibricul de pe foc, viața își dă iar un bobîrnac și se desface ca un covoraș ce urcă sau coboară pe niște trepte egale.

Dacă arunc o privire înapoi, imagini ca niște fotografii color mi se derulează fugar, cu orașele, cartierele, mansardele și țările schimbate în ultimele două decenii. Orice peisaj nou a adus de fiecare dată un plus de vitalitate, iar ieșirea din rutină m-a trimis într-o stare de alertă benefică. Doar după ce ne-am mutat în Canada, lucrurile au început să scîrțîie. Din cauza vîrstei sau a distanței prea mari, lanțul de siguranță care mă lega de casă s-a frînt. La început, mi-am regăsit liniștea în ritualuri. În bucătăria de pe un alt continent, am încercat să fac de sărbători un cozonac la fel de bun ca al mamei, iar la aniversări, torturi la înălțimea rețetelor ei. Nici măcar procurarea unui pom de Crăciun nu a mers așa cum mi-am dorit (în clădirile de lemn din Canada e interzis să montezi un brad natural chiar dacă juri în fața administrației că nu aprinzi o duzină de lumînări în el), cumpărarea unei pîini a devenit o drumeție de o oră pînă la cel mai apropiat magazin, iar pentru găsirea ingredientelor de sarmale trebuia să merg douăzeci de stații cu autobuzul, pînă la aprozarul sîrbesc din Langley. Îmi lipsea chiar și banalul Mega-de-la-colț.

Carnetul de conducere românesc, încă valabil, mi-a fost tăiat cu foarfeca la ghișeul unde aveam să dau examenul pentru cel canadian – pentru care am muncit ca pentru intrarea la facultate. Eforturile au fost constante, iar anxietatea creștea. Rutina de care încercasem să scap a devenit un repaus necesar și, pentru sănătatea mea mintală, și-a regăsit un vechi parcurs – scrisul din orele de liniște. Plus, firește, cafeaua și tutunul în pauze, paharul de vin la ceasul serii și afurisitul de Netflix de care m-am agățat cînd am terminat de citit ce adusesem din România.

M-am trezit la un moment dat pradă unui alt set de obiceiuri menite să-mi ofere un confort iluzoriu. Neliniștea se multiplica, venisem plină de speranță în Canada, însă aici nici măcar nu-mi erau recunoscute studiile. Ca să pot totuși lucra, am făcut niște cursuri de interpret. Nici vorbă de rutină la noul serviciu, primeam apeluri de la secții de poliție și traduceam ce spuneau românii, după care le citeam drepturile, evitam să interpretez în engleză înjurăturile la vestea arestării, dar mă bucuram în tăcere în unele situații, de exemplu cînd femeile abuzate își denunțau agresorii. Altfel, am asistat prin telefon la nașteri la domiciliu, la o bătaie cu săbii Ninja între două clanuri de romi, la o sinucidere ratată dintr-un depozit părăsit și la momentul în care medicul îi spunea unui pacient bolnav de COVID că are șanse foarte mici de supraviețuire. Inima pompa cu putere pentru fiecare episod și îmi trebuia în medie o oră după ce încheiam serviciul ca să îmi limpezesc mintea, care avea nevoie de ritualurile obișnuite – paharul de vin și filmul de seară.

Între timp, pandemia continua să ne taie aripile. Îmi lipsea să călătoresc, visam să zbor acasă și să fur cîteva îmbrățișări. Într-o zi, cu privirea la cireșii înfloriți dincolo de fereastra cît tot peretele dormitorului, am realizat că eram prizoniera unui labirint în care intrasem fluierînd. Și-atunci am schimbat traseul.

În scurta vacanță la București, am ajuns iar la Mega-de-la-colț și am redescoperit locul meu de pe terasă, lumina din grădină, cafeaua cu mama, tihna în familie. Dulcea rutină de acasă s-a reașezat sezonier, ca o umbră care mă urmărise pe tot traseul.

Acum trei săptămîni ne-am mutat în Olanda. Am învățat la 48 de ani să merg cu bicicleta, seara fac cu băieții mei teme la limba olandeză, după care caut mobilă pe Markplaats, în încercarea de a da farmec unui nou cămin, cel în care să ne simțim ca acasă. În curînd, rutina ne va acoperi iar, ca o cupolă de sticlă, dar o voi accepta ca pe un semn de speranță și de viață bună. Îmi voi bea cafeaua în continuare cu gîndul la mama și voi ridica privirea la mișcarea norilor pe cer. Uneori și ei mă zăresc și-și umflă obrajii, Rupeți rîndurile, să mai schimbăm peisajul!

Irina Georgescu Groza este scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este Exodul mieilor, Editura Nemira, 2021.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.