Arhitectura ca mecanism de construcție a realității

Cristina ENUȚĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Arhitectura ca mecanism de construcție a realității jpeg

Ce anume construim prin construcţii? Dincolo de a compune cadrul vieţii noastre cotidiene, îndrăznesc să cred că arhitectura contribuie, într-o formă complexă, la construirea a ceea ce numim realitate. De altfel, ce putem considera ca desemnînd mai mult realitatea decît suportul existenţei noastre fizice, de a cărui veridicitate ne putem asigura privindu-l, parcurgîndu-l, atingîndu-l, testîndu-l cu toate simţurile? Dar cum realitatea cuprinde, în structurile ei, în afara palpabilului, şi concepţiile abstracte despre lume împărtăşite de membrii unei societăţi, legătura dintre arhitectură şi realitate poate fi înţeleasă mai nuanţat. Arhitectura este o unealtă esenţială de „traducere“ a unei imagini mentale, evident subiectivă, în obiect palpabil, posibil de a fi perceput de toţi şi, prin urmare, obiectiv. Prin edificare, o parte din universul subiectiv al celui ce clădeşte este externalizată şi adăugată realităţii colective. Arhitectura clasică se slujea de un mijloc important de a înmagazina în materie o viziune asupra lumii: ornamentul. Concepţiile despre lume ale societăţii pre-moderne se pot „citi“, în formele de ornamentare a clădirilor, la două niveluri de lectură distincte: simbolurile folosite şi dispunerea ornamentului pe corpul clădirii.

Omul pre-modern este conştient de corporalitatea lui ce implică materialitate şi limită. El este supus gravitaţiei, trăieşte sub cer şi aspiră către înălţimea lui, care găzduieşte zeii. Lumea sa este circumscrisă, heterogenă, ierarhizată, diferită calitativ în zone definite de limite, separate de praguri şi ritualuri de trecere. Este o lume bîntuită de duhuri şi păzită de forţe divine. Cum putem vedea toate acestea în ornament? Simbolul, laic sau religios, prin care ornamentul comunică, povesteşte despre muritori şi zei, despre imaginea celor ce nu pot fi văzuţi şi efemerul vieţii muritorilor capturat în materie. Dacă simbolul dă seama de divini şi de oameni, felul în care ornamentul îmbracă volumul clădirii arată aşezarea pe pămînt şi ascensiunea ei către cer, înfruntînd gravitaţia. Pornind de la soclu către cornişă, ornamentul variază sugerînd că spaţiul nu este uniform calitativ pe axa verticală. El lucrează asupra percepţiei gravitaţiei, fie că amplifică greutatea clădirii sau o diminuează vizual. De asemenea, punînd limite clădirii în desfăşurarea ei pe verticală sau orizontală (soclu, cornişă, tratarea colţurilor), ornamentul îi atestă materialitatea. Punctele de trecere între interior şi exterior – uşi sau ferestre – sînt mărginite de ornamentaţie bogată ce trasează un prag care indică separarea a două spaţii diferite calitativ.  

Privind exemplul clasic este uşor de observat cum modul pre-modern de a înţelege structura lumii se reflectă în spaţiul construit. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că, la rîndul lui, obiectul construit alimentează schimbări ce se produc în modul de a vedea realitatea. Acel „dincolo“, ce desemna cîndva divinitatea, s-a diluat în trecerea către modernitate, nemaiavînd forţa de a erupe prin simbol în formele construite şi lăsînd, pentru mai bine de un secol, un gol, o arhitectură lipsită de ornament şi simbol, şi ancorată în acea parte a realului accesibilă prin simţuri. Însă momentul actual este martor al unei recristalizări a unui alt fel de „dincolo“ – spaţiul virtual. Odată cu această nouă dimensiune a realităţii au apărut şi mecanisme de aducere a sa în spaţiul urban. Un bun exemplu sînt imaginile fixe sau dinamice ataşate clădirilor prin bannere sau ecrane. Acestea fagocitează rînd pe rînd clădirile oraşului contemporan, fapt ilustrat, din păcate, prea clar de cazul Bucureştiului. 

Odată ce imaginea virtuală se interpune între privitor şi clădire, acest fragment din mediul fizic este înlocuit de un fragment de spaţiu virtual. Intruziunea realităţii virtuale în mediul urban schimbă modul în care înţelegem realitatea. Imaginile virtuale transformă culorile oraşului, aduc o cantitate de detalii mai mică decît clădirea căreia i se substituie, schimbă constant scara obiectelor înfăţişate şi creează senzaţia imaterialităţii. De asemenea, amplificînd dinamica de transformare a imaginii oraşului prin ritmul lor de schimbare, dau senzaţia unui spaţiu instabil, mişcător şi, prin urmare, străin şi nesigur. Schimbările produse în modul de a vedea şi de a simţi oraşul prin prezenţa imaginilor virtuale în mediul construit se propagă dincolo de prezent şi duc la modificarea felului de a înţelege lumea, de a acţiona şi mai apoi de a o construi. 

Puterea mediului construit de a influenţa realitatea unei comunităţi nu se limitează la cazurile de mai sus. Efectele apariţiei unei noi construcţii în spaţiul urban sînt adesea reduse la aspecte funcţionale sau estetice, dar eşecul în cazul edificării are o miză mult mai profundă: alterarea realităţii. Necesitatea unei „igiene“ a spaţiului urban pare cu atît mai evidentă cu cît înţelegem mai bine rolurile pe care obiectul construit le joacă în existenţa unei comunităţi.   

Cristina Enuţă este arhitect şi doctorand al UAUIM Bucureşti, într-un stagiu de cercetare la Universitatea Lusofonă din Lisabona.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.