Aproprierea necunoscutului

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Aproprierea necunoscutului jpeg

Am avut, mereu, o relație nefericită cu necunoscutul. Am fost, probabil, atît de mulțumită de lumea cunoscută din jurul meu, în special în perioada copilăriei, încît nu am simțit mare nevoie s o înlocuiesc cu altceva.

E adevărat, a venit un timp cînd nevoia de explorare a devenit importantă, cînd am simțit imboldul să călătoresc, să descopăr teritorii, oameni și mentalități noi. Mi-a plăcut, en passant, spectacolul altor lumi decît cele cu care eram obișnuită. Dar asta mai ales atunci cînd le vizionam împreună cu cineva, cu un partener într-ale descoperirilor. Cînd am testat lumile astea pe cont propriu, nu mi au mai plăcut tot atît și mi-am dorit să mă întorc acasă.

Odată revenită la cunoscutul cel de toate zilele, am început să explorez necunoscutul în alte feluri, nu neapărat geografic. Încercînd să înțeleg ce se întîmplă cu mine și ce presupune condiția mea omenească. Religia și spiritualitatea au avut (și au în continuare) aici un cuvînt de spus.

Pe un alt palier, se pune problema necunoscutului în știință. Unde, deși se descoperă tot mai multe în tot mai diverse domenii, rămîn mereu alte și alte necunoscute. Avansăm în atîtea, devenim mai deștepți și mai sănătoși, măcar ca potențial, dar totuși, rămînem mereu descoperiți. Granițele și intersecțiile științei se lărgesc miraculos și, odată cu ele, și cele ale necunoscutului care nu se lasă (încă?) abordat.

În viața de toate zilele, însă, observ la generațiile mult mai tinere din jurul meu (ai căror exponenți au avut o contribuție substanțială la Dosarul de față) că necunoscutul nu mai e, neapărat, un dușman. Se pare că nu mai e atît de valabilă interdicția din copilăria noastră deja desuetă, și anume de a nu vorbi cu necunoscuți pe stradă, și cu atît mai mult de a le deschide ușa (la propriu sau la figurat). Unii din reprezentanții generațiilor din anii ’90 și 2000 au alte concepții: pentru ei, a se întîlni cu necunoscuți găsiți pe aplicații de dating gen Tinder și Grindr sau pe rețelele de socializare nu pare a fi o problemă.

Ei au învățat să-și aproprieze necunoscutul și să nu se mai teamă de el. Poate că a contribuit și faptul că mulți dintre ei s-au desprins mult mai repede decît o făceam noi de mediul familial, plecînd la studii în străinătate și trezindu-se, destul de devreme, pe cont propriu. Au îmbrățișat necunoscutul în felul lor, au învățat să se bucure de el, dezvoltîndu-și, în același timp, niște antene de autoapărare.

Cu necunoscutul avem și noi, cei mai copți ca vîrstă, de-a face atunci cînd nu ne mai temem să ne închiriem o cameră prin AirBnB sau să călătorim cu BlablaCar. Exemplele de felul ăsta pot continua. Ideea e că necunoscutul, măcar cel mic, a pătruns, după mine, mai mult decît altădată în viețile noastre. Și e mai acceptat decît era cîndva. Avînd cel puțin meritul de a aduce vieților noastre un pic de mister și de imprevizibil. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.