Apocalipsa, microcipurile şi ardelenii

Publicat în Dilema Veche nr. 100 din 15 Ian 2004
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Presa scrisă şi jurnalele TV au difuzat în vara aceasta o ştire potrivit căreia sătenii din unele localităţi din Ardeal refuză să se conformeze unui ordin al Ministerului Agriculturii, privind obligativitatea montării microcipurilor de identificare pentru cai. Cu aplicarea acestui ordin au fost însărcinate Direcţiile Sanitar-Veterinare din judeţe, refuzul de a accepta injectarea acestor cipuri atrăgînd amenzi destul de usturătoare. Motivele invocate de autorităţi au fost: "armonizarea cu legislaţia europeană", dar şi împiedicarea furturilor acestor animale. În legislaţia ţărilor occidentale sînt prevăzute asemenea implanturi, la cîini şi pisici, dar şi la cabaline. Carnea de cal este considerată aliment, în unele din aceste ţări. În consecinţă, cipul este un mijloc de protecţie sanitară: înainte de a ajunge la abator, pot fi obţinute toate datele medicale ale animalului (boli, vaccinuri). La noi, cînd veterinarii au purces să-şi facă datoria, au fost întîmpinaţi cu ostilitate şi cu Biblia în mînă. Potrivit Apocalipsei, Fiara îi va sili pe toţi oamenii: "pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mîna lor cea dreaptă sau pe frunte" (13, 16). Cei ce se vor închina Fiarei şi vor primi Semnul se vor chinui pe veci în foc şi pucioasă. Majoritatea sătenilor intervievaţi erau convinşi că aceste cipuri sînt semne ale venirii Fiarei, ale sfîrşitului lumii şi că, după "însemnarea" animalelor, va veni şi rîndul oamenilor. Un ţăran din Bistriţa-Năsăud declara reporterului că mai bine îşi sacrifică calul decît să monteze cipul - "pecetea lui Antihrist". Imaginarul eschatologic se dovedeşte a fi o structură extrem de rezistentă în mentalul colectiv românesc, mai ales în mediul rural. Aceleaşi spaime milenariste le putem constata şi în perioada interbelică. Sociologul Henri H. Stahl a observat neliniştea locuitorilor din Nerej-Vrancea în faţa apariţiei echipei de monografişti: "Deseori un cercetător imprudent a stîrnit panică în sat, scriind toate cele, cu aer inchizitorial. Imediat, cum de pildă în Nerej, a ieşit zvonul că se apropie sfîrşitul lumii, căci aşa scrie în Apocalips că unul din semnele prevestitoare va fi şi scrierea în condici a tuturor lucrurilor". Deseori, în mediile ţărăneşti, recensămintele, înregistrarea în scris a oamenilor, au fost privite ca semne ale apropierii sfîrşitului lumii. (De exemplu, recensămîntul supuşilor din Anglia, ordonat de Wilhelm Cuceritorul în 1086, a primit numele de Doomsday Book - Cartea Judecăţii de Apoi.) Petre V. Ştefănucă, un alt membru al şcolii monografice, ne relatează un caz similar petrecut într-un sat basarabean, unde soseşte o echipă medicală pentru a preveni răspîndirea unei epidemii de tifos exantematic. Însoţiţi de jandarmi, medicii umblă din casă în casă pentru a dezinfecta. La vederea lor, sătenii sar gardurile şi fug în toate părţile crezînd că nepoftiţii oaspeţi sînt mesagerii lui Antihrist ("Antihîrţ") veniţi să-i scrie "la zapis": "unu sî sloboadă sînge, da unu sî pui peceata lui la oameni ca să-i cunoască" - declara un ţăran basarabean. Fiindcă în satele vecine nu veniseră asemenea "soli de-ai lui Antihîrţ", babele au sărit cu gura asupra primarului, învinovăţindu-l că el i-a adus în satul lor. Tot Ştefănucă înregistrează credinţa că "Antihîrţ cînd ari să vie, o să umbli c'on tablău (catastif - n.n.) ş-a s-ţi scrii la legea lui". Împrumutînd terminologia lui Fernand Braudel, putem afirma că avem de-a face cu structuri mentale, cu reprezentări colective care se înscriu în "durata lungă". Interesant este faptul că aceleaşi convingeri sînt împărtăşite astăzi şi de adepţii teoriilor conspiraţiei satanice. Pentru aceştia, cardurile şi cărţile electronice de identitate (care - nu-i aşa - conţin cipuri!) ar avea imprimate "pecetea lui Antihrist"; codurile de bare ar ascunde cifra 666. Puţin probabil ca sătenii noştri din Ardeal sa fi citit un asemenea gen de literatură. În faţa obligativităţii "dotării" cailor lor cu aceste dispozitive ciudate, ei au reacţionat conform vechilor resorturi mentale care ţin de interpretarea neliniştitoarelor imagini biblice. Antropologii ar putea, în urma unor anchete de teren, să studieze şi să explice aceste atitudini şi comportamente din "România profundă". Nu de alta, dar se pare că Europa va trebui să ne accepte şi cu spaimele noastre apocaliptice, nu numai cu exorcizările din mănăstiri.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.