Apa vorbitoare

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Apa vorbitoare jpeg

Element al creației divine, prezentă încă de la facerea lumii – „Și pămîntul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adîncului și Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor“ (Facerea, 1,2) –, Apa, fără de care nu poate exista viață pe pămînt, rămîne o Taină. Potrivit Genezei biblice, din apa primordială a fost creat chiar și Cerul: „Și așa a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape… A făcut Dumnezeu tăria și a despărțit apele cele de sub tărie, de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu Cer“ (Facerea 1, 6-8). De aici și expresia „tăria cerului“, ale cărei tîlcuiri biblice sînt, în general, ignorate. Cum tematica Apei este deosebit de vastă – un labirint în care te poți lesne rătăci –, vom aminti doar două aspecte biblice, Apa vieții și Apa vie, care, prin conotația lor ecologică și spirituală, pot rezona vibrant cu realitatea zilelor noastre. Cînd Adam și Eva au fost alungați din Paradis, ei au pierdut accesul la două resurse esențiale: Copacul vieții și Apa vieții (Northrop Frye, Marele cod. Biblia și literatura, 1999). În descrierea Paradisului, la începutul Bibliei (Facerea 2,9), imagistica grădinii Raiului se raportează la arbori și apă. Este vorba de pomul vieții și cunoștinței binelui și răului, și apele unui rîu (sau ale unei fîn-tîni) simbolizînd Apa vieții.

Din perspectiva omului contemporan (tot mai acut confruntat cu poluarea apelor terestre și oceanice) și, simplificînd, desigur, contextele, s-ar putea spune că izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis prefigurează profetic începutul unei lungi crize ecologice privind regimul apelor și al pădurilor. În loc de Apa vieții care hrănește și regenerează, oamenii vor trebui să se mulțumească cu o apă tot mai poluată, riscînd să devină apă moartă, improprie vieții. Cît privește Pomul vieții, acesta va deveni, de-a lungul istoriei, un simplu arbore supus tuturor dăunătorilor și defrișărilor furibunde. -Northrop -Frye nu uită, totuși, să menționeze că, la sfîrșitul Bibliei (așadar, în context apocaliptic), tocmai Arborele și Apa vieții sînt restaurate pentru umanitatea răscumpărată (Apocalipsa 22, 1-2). Despre restaurarea mesianică vorbesc și viziunile profetului Ezechiel (încă din 592-570 î.Hr.). Odată cu construcția unui nou Ierusalim, rezidirea unui nou templu și restaurarea în el a cultului divin, de sub pragul templului va începe să curgă o apă și „toată vietatea care mișună acolo pe unde va trece rîul, va trăi. Pește va fi foarte mult și apele din Marea Moartă se vor face sănătoase“ (Ezechiel 47,9). Dătătoare de viață și vindecătoare, apele ce izvorăsc din templu materializează chiar Apa vieții. Apocalipsa, care este și ea o carte profetică, ne asigură că „un fluviu de apă vie va țîșni din Templul eshatologic“ (Apoc. 22,1-2). Poate că n-ar fi rău să medităm la aceste profeții.

Deosebit de apa care întreține viața (Apa vieții), tradiția iudeo-creștină vorbește și despre o altfel de apă, „apa cea vie“, cu semnificație spirituală. În context ritual, ea se leagă de ritualul Botezului. Unul dintre cele mai vechi texte creștine, Didahe sau „Învățătura celor 12 apostoli“ (scriere din secolul II e.n., conținînd prescripții celtice și rugăciuni), recomandă: „În legătură cu botezul, botezați în numele Tatălui, Fiului și al Sf. Duh, în apă vie“. Picturile din catacombe aduc numeroase mărturii despre legătura dintre apele pline cu pește viu și apa de Botez.

În context teologic, Apa vie este, în Vechiul Testament, un simbol al lui Dumnezeu ca izvor al vieții. Singurul autor care prezintă expresia „Apă vie“ în Noul Testament este evanghelistul Ioan, relatînd convorbirea lui Hristos cu femeia samarineancă, la fîntîna lui Iacob. Mirată că Hristos a îndrăznit să-i ceară apă (iudeii se aflau în controversă cu samarinenii, din cauza tipului de cult religios practicat), Iisus îi răspunde: „Dacă ai fi cunoscut… Cine este Cel care-ți zice «Dă-Mi să beau», tu ai fi cerut de la el și ți-ar fi dat apă vie“ (In, 4-10). Apa cea vie pe care o dă Hristos este, în acest context, învățătura Evangheliilor. Ea este o „apă spirituală“ care conduce la viața veșnică. Iisus adaugă: „cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac“, căci ea „se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică“ (In 4,14). O altă latură a semnificației spirituale pe care o are Apa cea vie este evidențiată de cuvintele lui Hristos adresate mulțimilor la templu: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, rîuri de apă vie vor curge din inima (pîntecele) lui. Iar aceasta a zis-o – precizează evanghelistul Ioan – despre Duhul pe care aveau să-l primească cei ce cred în El“ (In. 7, 38-39).

Versetele evanghelice se referă aici la apa vie ca simbol al Duhului Sfînt. Apa vie este și o apă vorbitoare, cum o atestă un text celebru al creștinătății timpurii, „Odele lui Solomon“, o colecție de imnuri liturigice din secolele I-II, redactate în nordul Siriei. Odele sînt, de fapt, o poezie mistică, plină de înfiorări melodice ale făpturii ce laudă unirea dintre om și Dumnezeu: „Și ape grăitoare mi au atins buzele / De la fîntîna bunătății Domnului… Și am băut și m am amețit / De apele cele vii și nemuritoare… Și m am întors către Cel înalt“ (Odele lui Solomon, Editura Anastasia, 2003).

Limbajul apelor este o realitate poetică, magică și teofanică. „Răcoros și limpede este cîntul rîului. Apele care susură învață păsările și oamenii să cînte, să vorbească, să spună că există o continuitate între vorbirea apei și rostirea omenească.“ (Gaston Bachelard, Apa și visele, Editura Univers, 1995) Trebuie să-i dăm dreptate lui Gaston Bachelard, care studia imaginația poetică în raporturile sale cu elementele, atunci cînd afirma că „Apa este obiectul uneia dintre cele mai importante valorizări ale gîndirii omenești: valorizarea purității“. 

Silvia Chițimia este dr. în etnologie și scriitoare.

Foto: Ioana Epure

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.