Trebuie să fii cel mai bun“, auzim uneori de la grădiniță. „Ce, tu nu poți?“ – și ușor-ușor începe antrenamentul pentru performanță. Nu mai contează ce-ți dorești, dacă ești bun să faci o anumită meserie, important e să reușești.

Terminasem liceul și ne pregăteam pentru examenul la facultate. Știam exact care sînt punctele mele slabe. După examen, am plecat la mare cîteva zile, ca să mă gîndesc la cum o să fie viața mea dacă n-o să intru. Aveam niște emoții incredibile, de parcă tot ce urma ar fi atîrnat de lista cu admiși și respinși. Am intrat. N-o să uit niciodată secundele în care sufletul mi s-a ridicat în gît pînă mi-am găsit numele pe lista celor admiși.

Prietena mea a ratat. A stat un an și a învățat. O vizitam în fiecare lună cînd mă întorceam acasă. Simțeam că-i e greu. Așa mi-ar fi fost și mie.

În anul II am ratat un examen la franceză. Mi-am dat seama că n-avea rost să mă duc la restanță. Situația se complicase, pusesem o întrebare care lezase orgoliul profesoarei. Am repetat anul. N-a fost o decizie ușoară. Cum să le spun alor mei asta? Cum să trăiesc cu această deviere de la linia dreaptă?

Am avut parte de un an foarte bun. Am citit cît și ce-am vrut, mi-am echivalat examenele celelalte și am huzurit. M-am simțit mai liberă ca niciodată. M-am apropiat de mine așa cum n-o mai făcusem înainte. Cu răbdare, sinceritate și înțelegere. Pierdusem un an de școală, dar cîștigasem un răgaz important. Mai tîrziu am descoperit că există această modă printre studenții de la universitățile din străinătate, care aleg să-și suspende anul II (de obicei) pentru a călători, a se descoperi.

În timp ce pregăteam acest Dosar am aflat că festivalul Ideo Ideis de anul acesta (Alexandria, 6-12 august)are ca temă tot eșecul. Mi s-a părut o coincidență bună. Am întrebat-o pe Karin Budrugeac de ce au ales tema asta: „Am lansat ca temă de gîndire pentru Ideo Ideis 2018 eșecul. E al treilea an în care ne propunem o temă pe care s-o declinăm atît în comunicare, cît și în esența festivalului. Am avut empatie, spirit critic și am ajuns la perseverență. Cum o cultivi? Cînd nu te lași bătut de eșec. Cuvîntul în sine e scurt, pare final și te taie un pic pe limbă cînd pleacă, șuierînd. Eșec. Am pornit la drum cu el și pentru că ne-am dat seama că mulți oameni din jurul nostru îi invidiază la fel de mult pe cît îi apreciază pe cei pe care îi consideră de succes, sau măcar că «au reușit în viață». De parcă acei oameni, oamenii de succes, care sînt diferiți de noi, oamenii simpli, ar fi avut ursitoare mai bune și un covor roșu sub tălpi. Nu zic că nu sînt oameni cu mai mult succes în viață decît alții, sau care își permit la un moment dat să renunțe la un drum care nu-i făcea fericiți pentru unul care îi împlinește. Dar măcar cu un eșec sîntem toți datori.“

Le mulțumesc tuturor invitaților mei pentru că au vorbit despre eșecurile lor.

Ilustraţie de Ion BARBU