Ana are mere, mama are numai iubirea

Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La fel ca despre politică, şi despre serialele TV toată lumea are o părere. Fermă. Pro sau contra. Nu există cale de mijloc. Hei! - oare cum ar arăta o societate în care cetăţenii şi-ar umple timpul liber discutînd în contradictoriu despre fuziunea la rece, veriga lipsă a darwinismului sau Marea Teoremă a lui Fermat? Era o paranteză. Ignoraţi-o. La fel ca şi în cazul politicii, combatem bine pe tema serialelor TV, fără a ne împiedica de faptul că nu ne-a îmbrîncit curiozitatea să deschidem un dicţionar. E super mişto să zici "ăştia-s de centru-stînga" şi, prin analogie cu "est-nord-est", am putea vorbi şi despre un partid de "stînga-centru-stînga" - cu condiţia să fim siguri că ştim ce naiba e aia stînga. Sitcom = comedie de situaţie = (de regulă) serial de comedie TV în episoade de 30 de minute (başca publicitatea - n. TCZ), cu filmări exterioare puţine sau deloc. Telenovelă (culebrón, teleserie) = program TV produs în America Latină, transmis în episoade zilnice (luni-vineri), povestind o istorie fictivă cu un înalt conţinut melodramatic. Se poate compara cu "romanul roz". Asemănătoare tematic cu soap opera nord-americane, telenovelele diferă prin faptul că depăşesc rareori o sută de episoade - acoperind maximum un an calendaristic. Soap opera = seriale radio/TV zilnice, genul dramă, care îşi datorează numele faptului că, la început, erau sponsorizate de către producătorii de detergenţi (soap = săpun). Un astfel de serial este caracterizat prin personaje şi situaţii standard (! - n. TCZ), prin sentimentalism şi melodramă. Ceea ce diferenţiază soap opera de alte programe TV este natura de "final deschis": conflictele se defăşoară concurenţial şi duc la noi dezvoltări. Rareori se pune problema de a încheia un subiect. Nume alternativ: daytime serial. Bun. Asta e ceea ce spun dicţionarele. Acum hai să vedem ce spun observaţiile noastre. Despre sitcom-urile americane: că sînt filmate, multe dintre ele, cu public; că publicul rîde la comandă, dar, de regulă, cam cînd îţi vine şi ţie s-o faci; că încearcă să caricaturizeze principalele obsesii ale culturii (în sens sociologic) respective: relaţiile familiale în Bundy, relaţiile de serviciu în Radio News, sportul, politica etc.; că, mai devreme sau mai tîrziu, majoritatea marilor actori comici îşi încearcă puterile într-un sitcom; că replicile sînt deseori sclipitoare, lăsînd în umbră creionarea personajelor, definirea cadrului şi orice altceva - aproape că nu contează cine cu cine vorbeşte şi în ce împrejurare. În spatele acestor seriale se află mari echipe de excelenţi scenarişti, dialoghişti, gagman-i etc. Despre sitcom-urile româneşti: că publicul e pe bandă; că banda rîde cînd cu gîndul nu gîndeşti c-ar fi ceva de rîs; că o mare parte dintre subiecte n-au legătură cu obsesiile mioritice, ci sînt transplantate de-a valma din modelele americane (de mirare că bărbaţii nu vorbesc despre baseball); că sînt populate, majoritar, cu interpreţi care probabil că nu-şi vor găsi în veci un loc în nici un alt fel de spectacol; că replicile sînt deseori imbecile - nu tributare unui umor vulgar, ci lipsite de orice fel de umor. În spatele acestor seriale se află, cu puţine excepţii, umorişti răsuflaţi. Despre telenovele şi soap opera în general: că sînt un fel de lecturi la microfon, în care nu contează decît firul epic; că nu utilizează decît rarisim vreuna dintre tehnicile de filmare - e ca şi cînd te-ai uita pe geam, la vecin, dintr-un unghi fix; că sînt compuse 99% din dialoguri; că mimica şi gesticulaţia, exagerate, încearcă să suplinească absenţa aproape totală a dinamismului, a mişcării scenice, a compoziţiei cadrelor şi, evident, a exterioarelor; că subiectele nu au importanţă, cîtă vreme se pot prelungi la nesfîrşit: mai moare unul, se mai naşte altul, mai descoperă unii că erau fraţi; că exclud cu totul anumite obiceiuri ale oamenilor, fie din motive propagandistice, fie Dumnezeu ştie de ce: am remarcat încă din Dallas că nimeni nu fuma, nimeni nu citea vreodată un ziar sau o carte, nimeni nu mergea la vreun spectacol şi - cu o singură excepţie de-a lungul întregului serial (cînd candidează Bobby la Senat), nimeni nu se uita la televizor!; că, în mod vizibil, înlocuiesc lectura: la telenovele se uită în special cei care nu au răbdare să citească o carte - fie ea şi de Sandra Brown -, în condiţiile în care marea majoritate a cărţilor sînt mult mai filmice, mai ilustrative, decît telenovelele. Despre telenovelele şi soap opera româneşti: N-am urmărit, cît de cît, nici una, dar am impresia că e valabilă şi aici observaţia despre nivelul interpreţilor. Concluzii? Dumnezeule, nici una! Asta ar mai lipsi, să apară şi viruşi anti-telenovele, după cei anti-manele. Fiecare pasăre pe limba ei piere. E o copilărie să crezi că sitcom-urile, telenovelele sau orice alt program TV de slabă calitate ar smulge hălci din trupul social al virtualilor cititori de Márquez, privitori de Visconti sau ascultători de Chopin. La fel ca oricare alt produs, şi acestea se adresează unui public-ţintă, a cărui intersecţie cu cei din fraza anterioară nu este nulă, poate, dar sigur este irelevantă. Pur şi simplu vorbim despre două lumi diferite. A! - cum pot fi cuceriţi întru Márquez iubitorii de Trăsniţi în NATO? Asta e cu totul altă poveste. O poveste care începe cu mult înainte de o-i-oi-a-na-a-re-me-re...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.