America

Jean BAUDRILLARD
Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
America jpeg

În studiile americane, cartea Amérique de Jean Baudrillard, apărută în 1986, este parte a bibliografiei clasice, de prim raft. Îmi face plăcere să vă prezint cîteva fragmente din această carte, scrisă de faimosul teoretician al simulacrului și simulării, în traducerea mea. (S. V.)

America nu este nici vis, nici realitate – este o hiperrealitate. Este o hiperrealitate pentru că este o utopie care a fost de la început trăită ca fiind realizată. Totul aici este real, pragmatic și totul te lasă visător. Este posibil ca adevărul Americii să nu poată fi perceput decît de un european, pentru că doar el singur găsește aici simulacrul perfect, acela al imanenței și al transcripției materiale a tuturor valorilor. Americanii, ei înșiși, nu au nici un simț al simulării. Ei sînt configurarea perfectă, dar nu au limbajul ei, fiind ei înșiși modelul. Prin urmare, ei constituie materialul perfect pentru analiza tuturor variantelor posibile ale lumii moderne. Nici mai mult, nici mai puțin decît au fost, la vremea lor, societățile primitive. Aceeași exaltare mitică și analitică ce ne a făcut să ne întoarcem privirile spre acele societăți anterioare ne împinge să privim astăzi spre America cu aceeași pasiune și cu aceleași prejudecăți.

America este o hologramă gigantică, în sensul că informația totală este conținută în fiecare dintre elemente. Priviți cea mai mică stație din deșert, orice stradă dintr-un sat din Midwest, o parcare, o casă californiană, un Burger King sau un Studebaker și vedeți întreaga Americă, de la sud sau de la nord, de la est sau de la vest. Holografică, precum lumina coerentă a laserului în omogenitatea elementelor simple puse împreună în evidență de aceleași fascicule. De asemenea, din punct de vedere vizual și plastic, ai impresia că toate lucrurile sînt făcute dintr-o materie mai degrabă ireală, mișcate sub puterea unui efect special de lumină, ca o peliculă care le traversează pe toate, dar care nu se observă. Deșert, desigur, dar și Las Vegas, publicitatea, dar și munca oamenilor, public relations, electronica vieții cotidiene, totul se decupează cu plasticitatea și simplitatea unui semnal luminos. Holograma este aproape de fantasmă, este un vis tridimensional și putem intra în el ca într-un vis. Totul este ținut împreună de existența unei raze de lumină care susține lucrurile, a cărei întrerupere dispersează toate efectele împreună cu întreaga realitate. Sau ai impresia că America este făcută prin comutarea fantastică a unor elemente ce se pot înlocui între ele și că totul depinde de firul unei raze luminoase care mîngîie sub ochii noștri întreaga realitate americană (…).

Pe colinele parfumate din Santa Barbara, toate vilele arată ca funeral homes. Printre gardenii și eucalipți, în mulțimea speciilor vegetale și în monotonia speciei umane, se află destinul funest al utopiei realizate. În inima bogăției și a libertății, există mereu aceeași întrebare: What are you doing after the orgy? Ce e de făcut cînd totul e disponibil, sexul, florile, stereotipurile vieții și ale morții? Aceasta este problema Americii și, dincolo de ea, problema întregii lumi (…).

Surîsul pe care toată lumea ți-l adresează în trecere, crispare simpatică a maxilarelor sub efectul căldurii umane. Este eternul surîs al comunicării, cel cu care copilul se trezește în prezența altora sau prin care el se întreabă disperat în legătură cu prezența altora, echivalent al unui strigăt primordial al omului singur spre lume. În orice caz, surîsul pe care îl întîlniți aici nu este nici curtoazie, nici seducție. Acest surîs nu înseamnă decît necesitatea de a surîde. E un pic precum surîsul pisicii de Cheshire: plutește încă pe fețe mult timp după ce afectul a dispărut. Surîs disponibil în toate ocaziile, care se păzește bine, atent să existe și să nu trădeze. Lipsit de un gînd ascuns, dar te ține la distanță. Participă la criogenizarea afectelor… Surîs imunitar, surîs publicitar: „Această țară e bună, eu sînt bun, noi sîntem cei mai buni“. Surîsul lui Reagan, în care culminează întreaga autosatisfacție a societății americane și care tinde să devină adevărat principiu de guvernare. Surîs autoprofetic, ca toate semnele publicitare: surîdeți și vă vom surîde (…). Surîdeți ca să vă arătați transparența și candoarea. Surîdeți dacă n-aveți nimic de zis și mai ales nu ascundeți că n-aveți nimic de zis sau că ceilalți vă sînt indiferenți. Lăsați acest vid să transpară spontan (…), iluminați vă fața cu gradul zero al bucuriei și al plăcerii, surîdeți, surîdeți (…). Parte a identității lor, americanii au o dentiție minunată (…).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.