Am nevoie de cărți ca și de rochii și de pantofi

Loredana CARCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Am nevoie de cărți ca și de rochii și de pantofi jpeg

De cînd avem Internet la „purtător“, ne-am transformat în niște cititori activi cu toții, de la mic la mare. Ori de cîte ori ne dorim, deschidem Internetul, oriunde ne-am afla, și citim. Și eu fac lucrul acesta: în pauze, citesc mesajele „prietenilor“ mei de pe Facebook. Am în listă mulți scriitori pe care îi urmăresc și cărora le citesc cu interes postările. Aflu astfel lucruri care mă pot interesa, referitoare la evenimente, lansări de carte, cronici, recenzii, impresii ale unor cititori mai harnici decît mine etc. Scriu cu meticulozitate liste de titluri de cărți pe care mi-aș dori să le citesc. Pe unele le cumpăr. Apoi, fiecare carte își așteaptă rîndul. Pentru lectură, am nevoie de timp și de spațiu. Îmi place să citesc în intimitate. Citesc și notez, uneori, ideile pe care aș dori să nu le uit. De ce fac lucrul acesta? Pentru mine sau pentru ceilalți? Știu că, în ipostaza de profesor care predă literatură, mă voi folosi de aceste idei cîndva. Nu fac decît să aștept momentul potrivit. Astfel, ajung să răspund la întrebarea: de ce citesc? Prima variantă de răspuns este, în ceea ce mă privește: pentru documentare.

Mi-am dorit să am o oră de opțional, în care să pot vorbi cu elevii mei despre ceea ce citim. A venit apoi vremea să planific cum se va desfășura ea. Am organizat, conform stilului meu, ideile pe care le aveam într-o listă. Urma să discut cu copiii despre ceea ce ei citiseră deja, însă intenționam și să-i determin să citească mai mult. Așadar, mi-a fost de folos faptul că, pe toată durata concediului de vară (și nu numai!), citisem literatură pentru copii, deoarece am avut materialul din care să pot selecta textele pe care să lucrez mai tîrziu. Desigur, au apărut și probleme, de genul care ar fi titlurile potrivite nivelului lor de înțelegere, care ar fi cele pe care le-ar putea îndrăgi etc. Cunoșteam și riscurile. Unul, mare de tot, amenințător, ar fi fost acela că trebuia să „lupt“ cu toate celelalte preocupări ale elevilor de gimnaziu specifice vremurilor în care trăim. Așadar, aveam de făcut din ora de opțional una atît de atractivă încît elevii să-și dorească apoi să caute continuările și să le citească. Prin urmare, am citit, m-am documentat și am putut să dau mai departe. Vorba lui Emil Gârleanu: „Ea știa că ochii duc și mintea întoarce; că, văzînd multe, știi destule și ai de unde da și la alții“.

Am reușit să selectez textele pe gustul copiilor. În clasă, am pornit de la lectura fragmentelor, iar acasă le-am recomandat să citească ceea ce lipsea.

Un exercițiu pe care îl fac cu elevii mei, la ora de literatură, de obicei la primele lecții din an, în care vorbim despre cărți și bibliotecă, este acela de a-i invita, după ce le citesc un fragment din romanul Negustorul de începuturi de roman al lui Matei Vișniec, să completeze fișele de personaj (în fragment apar trei personaje: Domnișoara Ri, librarul și vizitatorii librăriei Verdeau) și apoi să-și imagineze și să scrie o continuare posibilă. Copiilor le place și, culmea, nu caută continuarea în roman, ci se bucură de plăcerea jocului. Cu toate acestea, nu de puține ori am întîlnit și situația în care, la finalul vreunei ore în care le citisem ceva, să fiu întrebată cine e autorul și cum se numește cartea. În clasa a VIII-a, studiul genului liric începe (după manualul de la Editura Humanitas) cu poezia „Lacul“ de Mihai Eminescu. Apoi se trece la poezia lui Lucian Blaga, „Izvorul nopții“, și a lui Nichita Stănescu, „Emoție de toamnă“. Înainte de a trece la aceste poezii, le citesc copiilor din creația unor poeți ai zilelor noastre. Anul acesta, le-am citit din volumul Svetlanei Cârstean, Gravitație. Efectul a fost surpriza. Copiii nu sînt pregătiți pentru o astfel de poezie. Unora le place, altora, nu. Întotdeauna este nevoie de explicații: poezia nu înseamnă doar strofă, rimă, măsură constantă. Le citesc și din Simona Popescu. Ea le-a trimis cîndva elevilor care participau la un concurs, unde fusese invitată și nu putuse ajunge, o scrisoare în care le atrăgea atenția asupra faptului că „…poezia nu e legată numai de versuri!“ și că „Poezia e, pentru tine, acolo unde găsești emoția, bucuria“. O elevă mi-a spus că „ochii i s-au deschis“ atunci cînd am început să vorbim despre sensurile poeziilor citite. A fost, pentru mine, un semn bun și am înțeles că, numai citind și experimentînd, poți ajunge să faci comparații, să sesizezi diferențe, să descoperi și emoția dată de complexitate.

Citesc pentru că am nevoie de cărți ca și de rochii și de pantofi (o scriitoare din lista mea se întreba, pe Facebook, în preziua unei călătorii, la ce să renunțe: la o carte sau la o rochie pe care le pregătise pentru a le lua cu ea), citesc și ca un exercițiu zilnic de evadare din cotidianul uneori cenușiu, alteori, pur și simplu, banal, citesc pentru a-mi întreține o pasiune. Cei mai mici elevi ai mei, cei de clasa a V-a (Ioana, Rareș, Teo, Tudor, Noelia), mi-au spus că ei citesc pentru că intră în lumea poveștilor și se simt mai creativi și mai încrezători, se liniștesc și se eliberează de gîndurile rele, participă, alături de personaje, la aventuri, își doresc să-și umple timpul și ajung să nu mai lase cartea din mînă, de curiozitate, învață cuvinte noi (și mie mi se întîmplă!), trăiesc stări și senzații nemaiîntîlnite, precum aceea de zbor sau, pur și simplu, se simt fericiți citind.

De fapt, motivele pentru care citim sînt nenumărate. Oricare ar fi acestea, atîta timp cît ai trecut în „lista“ ta de prieteni și cărțile, te poți considera un cititor. 

Loredana Carcea este profesoară la Școala Gimnazială Nr. 7 din Botoșani.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.