Afișul de film - scandal vizual sau șoaptă soporifică?

Andreea CHIRIAC HENTEA
Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Afișul de film   scandal vizual sau șoaptă soporifică? jpeg

Nu există slogan discret, copil cuminte sau babă frumoasă... În ordinea logică a regulii enunţate de Leonetto Cappiello la începutul secolului al XX-lea („afişul trebuie să fie un scandal vizual“), afişul de film ar trebui aproape să ne asurzească prin originalitate, şoc, impact. Sau măcar să ne bîntuie de la contemplarea lui pînă la vizionarea filmului în sine. Pe lîngă cîte afişe interesante de film românesc aţi trecut însă în ultima vreme? Cîte v-au provocat un zîmbet, o ridicare din sprîncene ori vreo vagă curiozitate? Că filmul românesc nu mai e nici pe departe în criză este deja un truism. Că numele regizorilor români au surclasat de mult timp dificultăţile de pronunţie şi „discriminările“ de percepţie ale occidentalilor sau americanilor, cineaştilor şi cinefililor estici sau vestici e limpede. Numai că afişul s-a apropiat rar sau mai deloc de calitatea subtilă a filmului în cauză, de retorica îndrăzneaţă sau de ingeniozitatea regizorului său. 

Un ghiveci de stiluri veştede 

Deşi noţiunile despre retorica afişului fac parte din abc-ul oricărui cineast şi al oricărui grafician specializat, rareori filmele româneşti au avut parte de afişe spectaculoase. Pînă în ’89, în materie de afiş există puţine excepţii memorabile. Perioada interbelică ne-a lăsat prototipul afişului cu efecte şi posturi melodramatice, iar după anii ’60, deşi au existat destui graficieni cu vocaţie – precum Sergiu Georgescu, Klara Tamaş, Ana Maria Smighelschi, Mihai Mănescu, Dan Alexandru Ionescu, Radu Stoica, Alexandru Andrei, Vasile Socoliuc – noua orientare către „adîncirea problematicii filmului şi reliefarea unor sensuri şi idei de profundă semnificaţie umană“ a reuşit să domine totul în mod regretabil. Afişul românesc s-a asociat, ani de-a rîndul, cu culori şterse, aer îmbîcsit, frecvente stereotipii textuale şi vizuale, emanînd o abordare rudimentară, expediată şi inexpresivă (Secretul lui Bachus – cu chipul şmecher-complice al lui Ştefan Mihăilescu-Brăila lîngă o damigeană, Un surîs în plină vară, cu aerul său de lipitură şcolărească). Poate mai rele, dar cu exact acelaşi rezultat erau ilustraţiile pompoase, menite să gestioneze metafore pe care nu le înţelegea nimeni. Mîini împreunate spre cer, „făurind o lume nouă“, porumbei ai păcii, dezarmare nucleară, mumii încorsetate în sîrmă ghimpată, eşarfe, fluturi, cranii, lumînări, cape şi pălării de epocă, toate cu un aer vetust şi calofil, dar şi accente etno şi voioşie spartă – Păcală. Filmele de război aveau afişe încruntate şi absconse, iar cele de spionaj păreau copii mirosind a vinacet, scoase din debaraua seriei Bond. Nici chiar filmele realizate înainte de 1989, excelent cotate în epocă – ale unor Dan Piţa, Mircea Veroiu, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos – nu au beneficiat de o prezentare grafică pe măsură. Excepţiile veneau din notorietatea şi expresivitatea ieşită din comun a protagoniştilor – Pădurea spînzuraţilor, Tănase Scatiu, Actorul şi sălbaticii, Operaţiunea Monstrul ori Mihai Viteazul, Nea Mărin miliardar, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte. 

Ce rămîne de acum... 

După ’89 scăpasem, am crezut, de contorsionări vizuale, morfologii stranii şi direcţii savante. Fabulele şi parabolele au continuat însă, în anomalii precum A unsprezecea poruncă ori Hotel de lux. A apărut şi o nouă specie, cu accente de kitsch homeric: Miss Litoral, Şobolanii roşii, A doua cădere a Constantinopolului, Sexy Harem Ada-Kaleh. De neprivit. Printre puţinele realizări memorabile: Patul conjugal – nu doar prin impactul imaginii, ci prin sloganul „Români, vi se pregăteşte ceva!“, citat ulterior pînă la tocire. 

În 2002, Filantropica lansa o imagine de impact, a sărmanului profesor interpretat de Mircea Diaconu, în maiou, zbierînd exasperat la telefon, cu ceilalţi eroi încadrîndu-l. În 2005, Moartea domnului Lăzărescu avea să fie promovat, în sfîrşit, în mod profesionist. Momentul de atunci, cu afişe imense profilate pe Magheru, anunţînd un film extraordinar, solid, ireproşabil, rămîne un reper în materie. Cît despre afişul propriu-zis, el este la fel de inspirat şi în varianta românească, în care pacientul Lăzărescu este înconjurat de un personal medical binevoitor şi surîzător (în contre-emploi cu filmul), şi în cea canneză – imaginea hieratică a celor două pisici de pe targa goală... La fel de intensă, imaginea tulburătoare a Anamariei Marinca în atmosfera îngheţată a băii cu faianţă albăstruie din 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, o imagine simplă de care nu mai reuşeşti să scapi, tot datorită acordului perfect dintre simbol şi conţinut, pentru ca în acelaşi an şi timp, 2007, să se lanseze California Dreamin’, care îi plasează pe Armand Assante şi pe Răzvan Vasilescu într-o invitaţie vizuală neaşteptată şi amuzantă. 

În fine, în afişele celor mai recente două filme ale sale, Boogie şi Marţi, după Crăciun, Radu Muntean reuşeşte un efect extraordinar, de a sustrage imaginea goliciunii protagonistului, Dragoş Bucur, respectiv a protagonistei, Maria Popistaşu, oricărei implicaţii erotice şi de a subscrie această imagine libertăţii interioare a personajelor, într-un stil care îi defineşte perfect modul de a regiza. Nu pot fi trecute cu vederea amestecul de elemente vizuale cu mare încărcătură emoţională din Amintiri din Epoca de Aur, nici charisma celor două chipuri tinere din Eu cînd vreau să fluier, fluier, nici sofisticarea afişului la Poliţist, adjectiv, în echilibru perfect cu sobrietatea filmului, nici figura tulburătoare a lui Victor Rebengiuc în postura lui Niki Ardelean, colonel în rezervă, personaj pe care afişul îl imortalizează într-un moment de mare sensibilitate şi tristeţe. Chiar dacă afişul este deocamdată doar în siajul filmului românesc, putem visa, măcar, la o stradă flancată de afişe splendide de film (românesc), precum cea pe care alerga, în vis, eroina din vibrantul Paprika al genialului Satoshi Kon... 

Andreea Chiriac Hentea este jurnalistă şi critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.