A naviga și a pedepsi

Cristina VOINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
A naviga și a pedepsi jpeg

Există un izomorfism structural între Internet și rețeaua de ape de pe planeta noastră. Poate că de aceea nu contenim să importăm termeni nautici pentru a descrie ceea ce facem pe net: navigăm – sîntem cu toții mici kybernetes, timonieri –, descărcăm torenți, căutăm „porturi sigure” și devenim pirați. Asta ne arată că Internetul poate fi la fel de imprevizibil și periculos precum apele învolburate ale mărilor și oceanelor.

În lumea digitală. pericolele nu se află însă numai în acele colțuri ale Internetului (din deep și dark Web) unde poți ajunge doar cu nava numită Tor. În fiecare zi, pe rețelele sociale ne confruntăm cu un tip special de valuri, care, odată cucerite, ne garantează, în aparență, eticheta de oameni virtuoși. Este vorba de „valurile indignării morale” care apar atunci cînd mulțimi de oameni îi taxează sau chiar hărțuiesc prin diverse mijloace (comentarii, postări etc.) și sub diverse forme (texte moralizatoare, injurii, glume sau amenințări) pe cei care fac sau spun ceva considerat nepermis din punct de vedere moral. De exemplu, la noi, un astfel de „val al indignării morale” a fost provocat acum cîteva săptămîni de regizorul Cristi Puiu, care a susținut, în cadrul unui festival unde era proiectat și ultimul său film, că este inuman ca spectatorii să poarte mască în timpul vizionării. În ciuda absurdității declarației, în următoarele săptămîni toată lumea vorbea despre ea, fiecare avea o opinie, ca și cum Puiu ar fi fost o autoritate în sănătate publică. În fiecare zi sîntem însă ultragiați sau în vădit dezacord cu o grămadă de comportamente sau moduri de a face lucrurile. Cum se face că pe Internet „taxăm”, de cele mai multe ori, lucrurile semnalate și condamnate deja de mii sau sute de mii de oameni?

Aristotel ar fi știut ce să răspundă la această întrebare, iar cercetătorii din psihologie și sociologie tind să fie de acord cu el. Sîntem animale sociale, ne place să fim alături de ceilalți și, mai ales, ne încîntă aprobarea lor. În plus, studiile arată că ne credem mai inteligenți, competenți, ambițioși și morali decît restul – fenomen pe care psihologii îl numesc autoameliorare. Felul în care ne percepem pe noi înșine este central vieților noastre, povestea pe care ne-o spunem despre noi devine lentila prin care ne vor privi ceilalți. Astfel, e important să le arătăm și să îi convingem că sîntem într-adevăr serioși, competenți sau virtuoși, e important să îi facem să ne creadă povestea. Iar asta ne determină, de multe ori, să facem pe moraliștii, adică să ne etalăm așa-zisele calități morale, doar cu scopul de a impresiona sau de a ne semnala apartenența la un anumit grup. Acest fenomen psihologic nu a apărut odată cu Internetul, este vechi de cînd lumea. Dar tehnologiile comunicării își lasă amprenta asupra discursurilor pe care le fac posibile. Astăzi este mai ușor ca oricînd să ne găsim o audiență prin intermediul platformelor sociale. Există milioane de conversații zilnice pe net, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi se confruntă cu o competiție acerbă pentru atenția celorlalți. Iar pentru a ieși în evidență, uneori trebuie să facem ceva deosebit, cum ar fi să fim vehemenți și radicali în ceea ce includem sau nu în sfera intereselor noastre morale.

Într-un anumit sens, este bine să purtăm cît mai multe conversații morale; atunci cînd sînt dezinteresate, ele sînt un instrument care ne ajută să devenim mai buni, ne arată cum să îi respectăm pe ceilalți. Dar ca orice alt instrument, conversațiile de natură morală pot fi folosite pentru a face bine sau rău. De cele mai multe ori, cînd ne angajăm în astfel de discuții moralizatoare pe net, nu facem decît să încercăm să le arătăm celorlalți „competența” noastră morală, fără a avea un alt scop în afară de cel de a cîștiga un anumit statut. De aceea, rareori acestea schimbă lucruri sau „îndreaptă” oameni ori atitudini. Fără să vrem, prin „valurile de indignare morală” pe care le creăm, contribuim la polarizarea noastră în  grupuri cu credințe, valori și principii diferite, între care există tot mai puține punți comune. Această fragmentare are numeroase costuri sociale, dintre care cel mai important este că ne face să devenim hiper-încrezători în viziunile noastre asupra lumii, ceea ce presupune că sîntem mai puțin susceptibili să ne corectăm în cazul în care greșim, dar și mai puțin disponibili față de dezbaterile cu cei care se situează pe poziții diferite.

Cum putem îmbunătăți discursurile publice, fie ele online sau offline? Din păcate, nu există o rețetă simplă. Ce putem însă face este să nu mai reacționăm imediat, sub impulsul momentului, să ne luăm timp pentru a ne gîndi nu doar la ceea ce vrem să spunem, ci și la ceea ce vrem să obținem prin ceea ce urmează să spunem. Cu alte cuvinte, trebuie să devenim eticieni ai propriilor discursuri și forme de comunicare.

Cristina Voinea este doctor în filozofie al Universității București, asistentă universitară la ASE și cercetătoare la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.