8 Martie însîngerat

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
8 Martie însîngerat jpeg

Nu cred că ți-am scris multe scrisori cînd eram mic și nu locuiam împreună. Pentru că nu cred că simțeam nevoia, pentru că mă temeam de tine și fascinația nu se activa decît la distanță. Nu-mi amintesc de nici o scrisoare pe care să ți-o fi scris, doar poezii. Pe care cred că le-am scris ca să te seduc, așa s-ar spune psihanalitic. Dar nu te-am sedus, pentru că niciodată nu te-ai așezat la distanțe omenești față de mine, erai cînd sufocantă, violentă ca orice obiect care-ți intră în carne, cînd atît de departe încît nu se inventase o unitate de măsură pentru depărtarea aia.

Cred că patetismul e atmosfera naturală în care comunicăm noi doi. Aș vrea uneori să fiu beckettian ca Sorin Gherguț, dar nu pot, că m-ai formatat așa, nu pot fi decît patetic. Patetismul meu e cumva antipatetic, pentru că tu ești bună să intri în cartea aia a lui Hugo Friedrich, despre categoriile negative ale liricii moderne. Nu e un patetism retoric victor-hugolian sau liicenian, e cumva o expresie a ceea ce mă roade și ce nu pot să încerc altceva decît să uit. Patetism antipatetic și pentru că exercițiul ăsta e pe jumătate fals, pentru că e pus în scenă. Eu nu-ți scriu o scrisoare ție, ci sînt invitat pe o scenă pe care urc textul ăsta pentru ca lumea să-l vadă și să se lase pătrunsă de vreo emoție. E un fel de pis aller al unei poezii, și știi bine cîte poezii am tot scris pînă cînd Cărtărescu mi-a zis că-s modernist și nu m-am gîndit să trec și eu la proză (scrisesem priză adineauri, uite că nu șterg).

Dar cum să fiu poet, cînd din partea ta nu veneau decît valuri de gotic: muzică dată tare cînd eram mic, Klaus Schul­ze mai încolo, cuvîntul „metafizică“, de care habar n-aveam, aflat pe la 9 ani, multe țipete, frică bolnavă de boală, interdicție de la orice papa bun – dulce, fructe, lapte, dracu-lacu (mai știi cum te păcăleam și beam Pepsi la Neptun fără să știi, și ce scandal făceai cînd aflai?). Aveai un jurnal prin anii 1990, am citit cîteva pagini din el și m-am speriat pentru totdeauna, deși nu eram încă thanatofob, thanatofob am ajuns după ce-am văzut viața lui Mitterrand pe TF1, pe cînd se dădeau francezii pe cablu. Cred că e mai bine că n am învățat germană de la tata, cine știe în ce hal ajungeam. Franceza e mai disciplinată, mai politicoasă, mai reținută, te învață afecte ținute la cutie, te exasperează uneori, da-i mai bine așa. În franceză nu poți scrie poezie – ce banalitate! – și bine că mi-a trecut repede.

N-o mai lungesc, că am un număr de semne de respectat. Să spun ce cred eu despre tine, așa, ca persoană publică? Nu trebuie să te superi că circuli mai puțin ca altele, cultural adică. Tu nu prea ieși din casă, nu vorbești limbi străine, n-ai tropisme consecvente, te cerți foarte ușor și ai noroc că ești femeie, intri-n paradigma femeie aprigă, demonica angela, bărbații te iartă, puștoaicele te admiră – unele. Dar poți trece peste frustrarea de a nu fi mainstream. Sigur, e mai bănos să fii main­stream, dar ce poet mare a fost mainstream una-două? Ca femeie, ești minoră din capul locului. Numai Ana Blandiana face excepție, dar ea făcea și-n anii ’60, ea era făcută să fie mainstream. Ar fi fost altceva să știi engleză, asta-i viața, rămîi aici în Românica, bei un ceai în dimineața poeților, ești în istoria critică, te mai cheamă cineva la cîte un eveniment cool, poate scrii și-ntr-o carte din aia gen De-a ce mă jucam cînd eram mic, să spui cum băgai cuie pe post de ace de seringă în brațele puștilor îndrăgostiți de tine cînd vă jucați de-a doctorul. Ai o vagă intuiție a cool-ului, trebuia să-l cunoști pe a.l.ș., dar tu ești dincolo de ­cool, stai liniștită, cool e la Cărturești în pivniță, nu în subterane mentale. Deci cred că ești o mare poetă marginală, cu orgolii, faze care-s ba amuzante, ba enervante, har Domnului că nu știi să umbli pe net și că nu ai tu pagină de Facebook personală, te și vedeam hater (știu că nu știi ce-i aia, îți explic acasă, aici sîntem la Dilema și lumea știe). A, faci torturi bune, dar mi se pare tipic ție că supa e ba fierbinte, ba rece cînd vin la masă. La urma urmei, o supă numai bună de mîncat ar fi banală. 

Alexandru Matei este eseist. Cea mai recentă carte publicată: O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983), Editura Curtea Veche, 2013.

Foto: Rene Adamos, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.