2018 – un an pe care Soljeniţîn şi-l imagina altfel

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
2018 – un an pe care Soljeniţîn şi l imagina altfel jpeg

La Departamentul de Literatură Comparată al Facultății de Litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj, profesoara Ruxandra Cesereanu predă studenților ei un curs intitulat „Literatură și totalitarism“, în cadrul căruia analizează, printre altele, și faimoasa nuvelă a lui Aleksandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici. La rugămintea revistei noastre, Ruxandra Cesereanu a solicitat cîtorva dintre studenți cîte un mic text despre această nuvelă, pentru acest Dosar Soljenițîn al Dilemei vechi. Mulțumindu-i Ruxandrei Cesereanu, publicăm mai jos patru dintre aceste texte. Modul în care tineri români care, practic, s-au născut la ani buni după căderea comunismului rezonează la povestea blîndului Ivan Denisovici din gulagul lui Stalin este, pentru mine cel puțin, impresionant. Desigur, avem aici și o dovadă că nuvela lui Soljenițîn rămîne puternică peste timp și peste culturi. (S. V.)

 Adrian Emil RUS

Despre sine ca expresie a umanității

A scrie despre detenția din lagăr fără a-l face un loc al morții, ci dimpotrivă, al vieții, despre munca silnică fără a o detesta, ci a o vedea ca o datorie față de sine, a scrie despre condiția și limitele umane fără a încerca să emoționezi, despre suferința tăcută a celor părăsiți fără a-i face să scoată un strigăt, despre timpul care încremenește fără a-l blestema, a scrie despre toate acestea fără a încerca să faci din ele un elogiu al durerii, ci unul al rezistenței e poate cel mai însemnat aspect al cărții lui Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici, ca o mărturie indirectă a unei vieți asumate spre relevarea unui adevăr. Dar mai mult decît adevărul acestei realități a negurii de represiune stalinistă e adevărul simplu al fiecărei existențe care, în contextul de a fi pierdut totul, nu a uitat să rămînă el însuși, căci Ivan, prin felul său de a privi lumea, prin limbajul și gîndul său de om obișnuit, e expresia unei astfel de moralități, a unui mod de-a fi care se caracterizează strict prin păstrarea demnității în fața propriului sine, în care condiția de-a fi înainte de toate om e imperativul existenței. Or, această formă de luptă prin sine e poate cea mai însemnată moștenire pe care a lăsat-o Soljenițîn generațiilor următoare.

 Ana-Maria BĂCANU

Reverberații identitare

Într-o epocă în care ritmurile sînt dictate de viteza năucitoare de dezvoltare a tehnologiei, generația tînără se poate lăsa ușor purtată de acest curent, făcîndu se adesea vinovată de ignoranță față de trecut. Într un fel e de înțeles, avînd în vedere că, pentru a putea ține pasul cu tot ce se petrece, trebuie să te concentrezi pe repede-înainte, însă cheia identitară a fiecăruia se descoperă (și) privind înapoi. În această ordine de idei, cartea lui Alek­sandr Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici este o redută împotriva uitării colective. Societatea de azi se construiește pe sacrificiile secolului trecut, iar acest roman nu face decît să creioneze o moștenire mentală, un construct accesibil oricui dorește să cunoască și să se cunoască. Aceia care nu au trăit pe propria piele tragediile petrecute în comunism cu greu își pot asuma ceva ce le rămîne străin, pe principiul „sătulul nu crede la ăl flămînd“. Tocmai de aceea, Soljenițîn intuiește corect cînd alege să descrie opresiunile din Gulag prin intermediul unui personaj ficțional, deschis aproprierii de către oricare cititor. Acțiunea romanului se concentrează pe o zi într-un lagăr din Rusia sovietică, iar prin abundența detaliilor și comportamentul autentic, filtrate prin imaginarul unui deținut, învestește cititorul la rang de părtaș. Lectura fiind inițiatică, oferă șansa de a trăi o zi ca prizonier, ca muncitor în gerurile unui lagăr, creînd o memorie imposibil de dobîndit altfel pentru generația tînără de acum.

 Andreea-Ioana HAGEA

Acum, în 2018

Într-un an 2018 pe care Soljenițîn și-l imagina poate cu totul altfel, cu mai puțină nedreptate, cu mai puțin absurd și incompetență politică, citim probabil O zi din viața lui Ivan Denisovici detașați de atmosfera acelui infern care arde molcom și în care sute de mii de oameni și au trăit o parte sau poate chiar întreaga viață. Ce putem învăța noi, o generație care nici măcar nu era născută atunci cînd Cortina de Fier a căzut? Lecția curajului. Soljenițîn și-a petrecut opt ani din viață în Gulag pentru un comentariu derogatoriu făcut despre Stalin într-o scrisoare, după care a fost exilat. Totuși, a hotărît să publice un roman care, deși se vrea o ficțiune, este o mărturie a tuturor celor a căror voce a fost suprimată. A hotărît că nevoia de adevăr este stringentă. A dedicat acest roman fiecărei secunde de agonie a deținuților, fiecărei dimineți în care și-au adunat toată voința pentru a se ridica din pat și a mai îndura o zi de nonsens. Dar a dedicat romanul și celor care au fost copleșiți sub povara nedreptății pentru ca posteritatea să vadă cum un regim totalitar a afectat toate acele vieți și pentru a face ca acele vieți să nu rămînă doar cîteva rînduri scrise într-un registru.

● Georgia MORARU

Mesaj de la Soljenițîn

Generația mea uită mult prea ușor că viitorul depinde de acțiunile și deciziile ei prezente, manifestînd o solidaritate de tip ad-hoc pe timp de criză. Astfel, lecția lui Soljenițîn este atît de similară cu aceea a lui Maiorescu – să credem că fondul primează asupra formei –, încît ne poate activa acel simț civic pe care trebuie să îl regăsim pentru a genera o schimbare. Forma poate fi mesajul, dar mesajul este formă doar dacă are puterea de a inspira o întreagă generație să-și cunoască istoria pentru a învăța mereu să nu o repete. Aceasta e moștenirea pe care Soljenițîn a lăsat-o celor ce au venit după el și acesta este mesajul pe care și-a dorit cu încăpățînare și curaj să îl transmită. Și ar fi spre pierderea noastră să nu ne întîlnim cu el, să nu-i cunoaștem limbajul atît de accesibil tuturor prin cartea O zi din viața lui Ivan Denisovici.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.