11 martie 2011 - Sfîrşitul lumii în Tohoku

Niculina NAE
Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
11 martie 2011   Sfîrşitul lumii în Tohoku jpeg

Dacă ai întreba un japonez care sînt lucrurile de care se teme cel mai mult, ţi-ar răspunde, probabil, fără ezitare: jishin, kaminari, kaji, oyaji, adică, în traducere, cutremur, fulger, foc şi mînia părintească. De-a lungul timpului, Japonia nu a dus lipsă nici de cutremure devastatoare, nici de incendii care au distrus din temelii oraşe întregi.

Cutremurul din 11 martie 2011 m-a găsit la universitate. Cele cîteva zeci de secunde cît a durat mi s-au părut o eternitate. „Aţi simţit?“ Colegii japonezi, de altfel foarte calmi în astfel de situaţii, erau uşor neliniştiţi. În drum spre casă, dau drumul la radio. „Un cutremur cu magnitudinea de 9 grade s-a înregistrat astăzi în regiunea Tohoku (aproximativ 220 km la nord de Tokyo şi 420 km de Nagoya, oraşul unde locuiesc) la ora...“ Doamne, îmi zic, nouă grade? Anunţul continua, „Pericol de tsunami (valuri seismice), părăsiţi imediat zonele de coastă, refugiaţi-vă în zone înalte...“. Nimic nu m-a pregătit însă pentru ce aveam să văd la televizor mai tîrziu – un imens val negru măturînd cu o forţă apocaliptică maşini, case, vapoare, poduri, ca pe nişte cutii de chibrituri. Oamenii alergau îngroziţi, căutînd un refugiu din calea stihiei dezlănţuite. Prea tîrziu. Sfîrşitul lumii venise deja pentru mai bine de 15.000 de suflete. Îngrozită, sun în ţară, trimit mesaje familiei şi prietenilor. La televizor se transmit non-stop imagini şi informaţii. Crainicii TV, de obicei perfect aranjaţi, sînt răvăşiţi şi obosiţi. Semnalele de avertizare seismică nu contenesc. O nouă problemă – o explozie la reactorul 1 al centralei nucleare Fukushima. Primim asigurări că o catastrofă ca acelea de la Cernobîl sau Three Mile Island nu e posibilă la Fukushima. Teoretic. Dar cine s-ar fi gîndit pînă atunci că ar fi teoretic posibil ca un ditamai vaporul să ajungă tocmai pe acoperişul unei clădiri? Situaţia devine de necontrolat. Alte explozii la reactoarele 2 şi 3 urmează. Sîntem lipiţi de ecranul televizorului. Guvernul ne asigură, cu jumătate de gură, în fraze alese şi vagi, că se face tot ceea ce este omeneşte posibil pentru prevenirea unui dezastru nuclear. Panica începe să ne cuprindă. Presa străină face agitaţie. „Fugiţi cît mai aveţi timp, o catastrofă nucleară este iminentă!“ Ambasada noastră începe să pregătească evacuarea românilor – se întocmesc liste cu adrese şi nume, se dau telefoane. Mulţi dintre prietenii români nu se gîndesc să plece. Au slujbe aici, au familii. Francezii îşi evacuează şi ei conaţionalii. Japonezii nu fug, nu au unde. La biroul de imigrări – cozi interminabile, îngrijorare. Toată lumea stă cu ochii pe televizoarele care transmit ştiri de la locul dezastrului şi comunicate guvernamentale de presă. Zona de evacuare este extinsă de la 5 km la 20 km în jurul Reactorului 1, cel mai grav avariat de explozie. Cei peste 300.000 de sinistraţi sînt înghesuiţi în săli de sport la şcoli şi licee. În martie, iarna e încă în drepturile ei, în nord-est. Nu ajung kerosenul pentru încălzire, păturile, medicamentele, apa potabilă, conservele, produsele de strictă necesitate. Aerul este de nerespirat, situaţia – disperată.

Estimp, în Nagoya viaţa continuă aparent neschimbată. Lumea e pe stradă, la cumpărături, mergînd spre casă sau spre serviciu... Calmul, deşi bine disimulat, e doar de faţadă. Din magazine au dispărut bateriile, apa plată, pîinea, orezul, conservele şi tăieţeii instant. În aproape douăzeci de ani de Japonia, este prima oară cînd văd rafturi goale în magazine. Nimeni nu se panichează, nimeni nu vociferează. Totul se desfăşoară normal, într-o linişte aproape solemnă. Oamenii înţeleg că situaţia e critică şi încearcă să nu complice lucrurile mai mult. „Sinistraţii au mai multă nevoie de apă decît noi.“ Am înţeles atunci că solidaritatea nu înseamnă neapărat a te jelui mai tare decît ceilalţi sau a-ţi goli buzunarele în cutia milei, ci comportîndu-te decent în situaţii extreme.

Au urmat luni grele de muncă intensă pentru dezgroparea oraşelor de sub munţii de moloz şi resturi. La un an şi mai bine de la dezastru, situaţia încă nu este complet sub control la centrala nucleară – nivelul radiaţiilor în zonă şi în cele trei prefecturi afectate, Miyagi, Ibaragi şi Fukushima, depăşeşte cu mult media normală. Oamenii din zonele evacuate nu s-au întors încă la casele lor. Lumea se agită, demonstrează împotriva redeschiderii centralelor nucleare. Politicienii şi „băieţii deştepţi“ au însă alte planuri. Cu toate acestea, întreaga populaţie s-a alăturat efortului de reconstrucţie. Fără declaraţii sforăitoare sau lamentări exagerate, cu muncă, răbdare şi tenacitate. Drumurile au fost refăcute, grămezile de moloz au fost îndepărtate, iar viaţa începe să reintre în matcă. S-ar putea spune că zeii n-au fost prea darnici cu Japonia. I-au dat în schimb un popor care, deşi greu încercat, a găsit şi acum, ca de fiecare dată, puterea să se ridice şi să o ia de la capăt, strigînd Gambare Nippon!

Niculina Nae este traducător-interpret, profesor la Nagoya University of Commerce and Business, Japonia.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.