Viaţa în iarnă

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Viaţa în iarnă jpeg

De ceva timp, viața parcă nu s-a mai desfășurat în pattern-urile care ni se păreau obișnuite, normale. Frigul uriaș a pus stăpînire pe noi, blocîndu-ne cumva, pentru ceva vreme, și aducîndu-ne aproape de urșii din cărticelele de Crăciun: hibernăm în felul nostru, fiecare, chiar și atunci cînd sîntem în acțiune. Cel puțin eu, una, așa mă simt. Tabieturile mele de zi cu zi nu au mai putut fi aceleași din pricina frigului excesiv. După ce s-au terminat sărbătorile de iarnă, cu toată poleiala lor, a venit un ianuarie înghețat, cenușiu și amenințător. Înțeleg că e luna cea mai deprimantă din an: așa mi s-a părut și mie. Gerul din jur a fost ajutat, desigur, de „contextul politic internațional și intern“ să fie simțit tot mai șfichiuitor și pătrunzător. În timp ce escaladam troiene, Trump devenea președinte și își începea măsurile absurde, antidemocratice, iar aleșii neaoși ai unora (?) dintre noi ne mituiau, pentru ca apoi să încerce să reinstaureze, firesc, marea corupție cotidiană.

În București, în tot acest răstimp, oamenii se străduiau să supraviețuiască și să înainteze. În timp ce trotuarele erau încărcate cu troiene și șoselele, evident, cu mașini, puținii pietoni încercau să ajungă la micile lor destinații și să se tolereze unii pe alții. Oamenii deveniseră, brusc, precum mașinile din trafic: înaintau pe o coloană, în general îngustă, și, din cînd în cînd, se intersectau sau erau puși în situația să se depășească. În situații de felul ăsta se vedea caracterul omului și ieșea la lumină mentalitatea de Gotham City a orașului nostru iubit: dacă vreun trecător se oprea, dinr-un motiv sau altul (obosea, își pierdea echilibrul, avea greutate sau se uita în telefon), majoritatea celorlalți trecători parcă intra în vrie – se uita urît la individul devenit brusc neadaptat, incapabil să țină pasul, rebut. Și îi ziceau vreo două, în diverse feluri, în funcție de imaginarul fiecăruia. Relațiile din trafic erau reproduse, în mic, pe potecile dintre nămeți (îmi aduc aminte de cuvîntul „nămeți“ pe care-l puteai vedea scris pe panourile de prin oraș, în timp ce escaladai nămeții, în reclamele la Carrefour: „Nămeți de reduceri pentru întreaga familie“…). Și tot așa cum, la intersecția unor bulevarde, sînt șoferi care opresc și-i lasă pe alții să treacă, și aici existau anumiți pietoni curtenitori, plonjați din vreo lume paralelă, care ori te lăsau să treci, ori își cereau scuze că au trecut ei primii, ori îți mulțumeau că i ai lăsat. Și îți zîmbeau.

Viața pe potecuța alunecoasă devenea palpitantă și interesantă: nu știai niciodată la ce să te aștepți. Apoi mai era dialogul mut și implicit cu șoferii: uneori (de multe ori), tu, biet pieton, nu aveai loc pe trotuar. Nu aveai cum: ori erau porțiuni în care nu exista nici o potecă, ori respectiva cărare era grozav de alunecoasă, ori exista, dar deasupra ei se profilau țurțuri amenințători, însoțiți de avertismentul „Nu treceți“. Cînd trotuarul era inaccesibil, mici cîrduri de pietoni coborau pe carosabil, aruncînd priviri furișe și îngrijorate mașinilor. Uneori nici nu se mai uitau. Era suficient zgomotul amenințător care se auzea în zare. Respectivii precari pietoni își dezvoltaseră în mod remarcabil auzul, asemenea unor iepuri care simt încotro să fugă atunci cînd se ițesc prădătorii. Culmea e că, în condițiile astea, mai ales pe străduțe, mașinile se dovedeau înțelegătoare: de departe păreau monștri năvălitori, de aproape niște căruțe prietenoase. Ideea e că încetineau și se mulau pe situație, în majoritatea cazurilor.

Oricum, oamenii arătau ca din altă lume: purtau toți căciuli caraghioase, de multe ori cu un moț disproporționat, ori glugi de sub care nu se mai deslușea aproape nimic. Mișunau prin aerul întunecos, tăcuți și impersonali, de cele mai multe ori. Era atît de frig încît parcă nici măcar eu nu mai simțeam poezia de altădată a mersului pe jos. Doar o încremenire și un soi de beție a înaintării: eram bucuroasă că pot s-o fac și mă miram de cîte ori ajungeam la vreo destinație. Cînd ajungeam undeva, scoteam mănuși, căciuli și fulare. Așa am pierdut vreo două căciuli gen bască, toate la fel de negre și lăbărțate, din proasta gestionare a prea multor mici accesorii de sezon. Cînd te vedeai la destinație era ca și cum ai fi debarcat pe vreo insulă străină: te adaptai, cu greu, la moravurile de acolo. Dacă, de pildă, locul în care debarcai era un mall, cenușiul înghețat de afară se transforma într-un bej palid de interior, aparent plin de viață, dar, de fapt, încremenit altfel: în baletul acelorași gesturi, de pseudo-sărbătoare – vînzătoarea acră sau amabilă care te ajută să-ți cumperi ceva sau care te sfătuiește, insistent, să nu iei un anumit produs, bodyguard-ul terorizat și fără fler, spre vîrsta a treia, care te urmărește ca o umbră, doar-doar vei ieși cu micul produs prin peretele din spatele oglinzii unde îl încerci.

După care ieșeam, din nou, din bejul palid în cenușiul înghețat, pierzîndu-mă iar în mulțimea inutilă.

Foto: adevarul.ro

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.