Domnul Ionuț de la trei e burtos și procesoman. Să nu dea Dumnezeu să dai și tu cu flexul prin casă ca orice bun român, că o să-ți bată la ușă convins că demolezi pereții de rezistență și că ești dracul ilegal și inconștient pe pămînt. Flexul lui din casă nu se pune. Nu vrei să ai de-a face cu dom’ Ionuț. Dacă i se va năzări că apa din robinetul cuiva din bloc foșnește mai ciudat, se va duce și va opri toată apa de pe toată coloana, la toți vecinii. În toiul verii. Sau al iernii, nu contează. Dacă asculți radioul, vei fi admonestat – se aude. Dacă te pune sfîntul și dai o petrecere, pune un tacîm și pentru poliția de proximitate. Dacă în bloc intră sau ies figuri exotice – albe, negre, galbene, cu cercei în nas, tatuate sau pur și simplu altfel decît domnul Ionuț –, vizitatorii respectivi și vizitații vor fi priviți cu cea mai mare suspiciune și monitorizați apoi pe viață.

Domnul Ionuț obișnuiește să stea pe banca din fața scării cu cîțiva acoliți. O tanti Cerasela și un domn Vasilescu la fel de grăsuni. Stau acolo cît e ziua de lungă ca trei M&M-uri cu picioare. Doi sînt îmbrăcați în culori tari, numa’ domnu’ Vasilescu strică veselia cu un tricou ponosit, maroniu, pe care scrie Ramones. Alteori are unu’ cu Dickies de care pare tare mîndru. I le trimite fiu-su, purtate deja și lărgite pe la gît, din America.

Domnul Vasilescu e expertul în politică. Știe tot, cunoaște tot, nu-l păcălește nimeni. „Mă uit la toate posturile și judec cu capul meu, zice, dar să dea naiba dacă nu e ceva ciudat cu «Șoroș» ăsta.“ Dacă stai să-l asculți, sîntem cu toții în vîrtejul contagios al unei imense conspirații mondiale. Nu te poți contrazice cu domnul Vasilescu pentru că te va acoperi fonic cu o voce care o să bată în contratenor atunci cînd e în culmea agitației.

Tanti Cerasela prăjește. Prăjește tot pe ce pune mîna, în fiecare zi. Cartofi, vinete, dovlecei, ciuperci. Carne, cînd nu e de post. Apartamentul ei e învăluit în ceața asta mistică a prăjelii ritualice. Și apartamentele din jur, că atunci cînd o face, deschide toate ușile să se bucure și restul de arome și fum. Tanti Cerasela arată ea însăși ca o chifteluță îmbrăcată în pantalonii ăia nici lungi, nici scurți, nici strîmți, nici largi, pe care îi vezi pe toate doamnele mai în vîrstă. Deasupra poartă tricouri fuchsia cu buzunare pe burtă. Tanti Cerasela e de acord cu tot ce spune domnul Vasilescu. De asemenea, e de acord cu tot ce spune domnul Ionuț. Cînd cei doi domni nu sînt de acord între ei, e bulversată, stă la mijloc și-și rotește capul de la unul la celălalt. La final, orice ar fi, zice oftînd: „Asta este, ce să facem…“ E conspirație mondială! Asta este, ce să facem! Chiriașa de la trei aduce bărbați în casă! Asta este, ce să facem! Înțelegeți dumneavoastră.

Blocul are și un duh. Un soi de fantomă care arată și merge ca un abur, pe nume Fane. Fane e arhetipul fumătorului. E negru, tăbăcit, ridat și vorbește tușind. Cred că doarme cu o țigară aprinsă în gură. Fane nu se bagă cu restul vecinilor. E un solitar. Își fumează mahorcile la el pe etaj, în fața apartamentului. Fără tot fumul care năpădește blocul ceva nu ar fi în regulă. N-ar mai exista Fane. Fane e fascinant. Arată și stă ca un guru din ăia indieni, sfrijit, ghemuit ciuci lîngă perete. Te uiți în ochii lui galbeni și citești nefericirea.

Intelectualul acceptat al blocului e domnul Georgescu. Are tablouri în casă, moștenite de pe la o mătușă născută-crescută prin București, care avea casele odinioară prin Uranusul care zace acum sub Palatul Parlamentului. La el în casă e bec și miroase a nelocuit. Ține telecomanda televizorului în celofan și nu mănîncă în casă. Doar la bucătărie. Praful se întoarce pe călcîie și fuge smulgîndu-și părul din cap la vederea domnului Georgescu. Bănuiesc că și germenii de orice fel.

Domnul Ionuț caută aprobarea domnului Georgescu. Domnul Vasilescu nu-l înghite, dar îl acceptă de dragul domnului Ionuț. Fane fumează. Cerasela ne calmează pe toți – „Asta este, ce să facem.“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.