Vecinii mei, cîinii

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Vecinii mei, cîinii jpeg

„Spuneți-mi, vă rog, despre ce cîini este vorba? Ce rasă?“, mă întreabă amabil, la telefon, doamna de la Poliție. „Păi, nu sînt de rasă… sau rasă comună… maidanezi de talie mare“, răspund eu. Iar în cazul de față nici nu contează rasa, contează faptul că sar pe poartă mai s-o rupă și latră la orice mișcare de pe stradă. Dimineața, cînd trec copiii spre școală și oamenii merg la serviciu, cînd vine poștașul, cînd vine gunoiul, cînd mai repară cîte ceva unii pe stradă, atunci e prăpăd, cînd își face rondul de seară nebunul cartierului, cînd se joacă băieții cu mingea, latră aiurea, cînd nu se întîmplă nimic, de fapt, dar simt vreo pisică, mai zboară cîte o vrabie. „Dar ce muzică aveți aici! Cum de rezistați?“, a constatat Aurel, acum vreo patru ani, atunci cînd a venit cu dezinsecția, în curte. Și „muzica“ a continuat de atunci, la maximum, aceleași „acorduri“, repetate la nesfîrșit. O prietenă mi-a spus: „La un moment dat n-o să-i mai auzi“. S-a întîmplat exact invers, tresar pe stradă la orice lătrat, am căpătat o sensibilitate în plus. Și o angoasă. „De ce nu vorbiți cu stăpînii să facă un alt gard prin care cîinii să nu mai vadă ce se întîmplă pe stradă? Dacă nu mai au contact vizual cu strada, n-or să mai latre atît…“, m-a sfătuit o domnișoară de la o asociație de protecție a animalelor. Am scris e-mail-uri la toate asociațiile din București în care am cerut un sfat, dar nu am primit decît un singur răspuns. Celelalte ONG-uri ori nu există, ori și-au făcut deja plinul cu „problema“ (rezolvată) a cîinilor vagabonzi și altceva nici că-i mai interesează. Nu-i interesează că mulți dintre acei maidanezi au fost luați de pe stradă de iubitori de animale și apoi abandonați prin curți. Curți din care nu mai ies toată viața, așa cum se întîmplă și în cazul de față. Acolo mănîncă, acolo își fac nevoile și acolo latră. Nu i pot numi animale de companie. A avea un cîine ca animal de companie implică, totuși, și niște responsabilități – cîinele să fie plimbat, să facă mișcare, să fie vaccinat, să aibă carnet de sănătate etc. Dar mai ales să aibă parte de afecțiune.

Nu le-am făcut propunerea cu gardul vecinilor mei, nu avea nici un rost, pentru că vremea propunerilor, a discuțiilor amiabile și a găsirii de soluții decente trecuse de mult. În primul an cînd am încercat să le explic cît de mult ne deranjează, vecina mi-a sugerat că aș avea eu niscaiva probleme legate de anxietate și mai că nu m-a invitat să facem împreună terapie. Nu știu exact cu se ocupă, însă oricum e ceva legat de vindecarea sufletului prin iubire, meditație și rugăciune. Doamne-ajută! Apoi mi-a sugerat să le facem un program „de lătrat“ cîinilor, în funcție de programul meu. I am răspuns: „Doamnă, cum să le facem program? Eu sînt acasă mai tot timpul și scriu… vă dați seama că nu mi-e ușor să scriu în aceste condiții!“ A promis că le va cumpăra lese și că soțul îi va plimba de două ori pe zi, ca să-și mai consume energia. Nu s-a întîmplat niciodată așa ceva, cîinii nu au ieșit niciodată din curtea lor de patru metri pătrați. Le-am sugerat soluția cu aparatul cu ultrasunete antilătrat. Așa cum scrie și pe site-ul care îl comercializează, este un aparat „de dresaj“. Replica ei mi s-a părut ironică – nu poate să apeleze la un astfel de aparat care „ar afecta creierele cățeilor și creierele noastre“. De altfel, toate discuțiile pe care le-am avut de-a lungul timpului pe tema cîinilor au fost halucinante. Și apropo de gard: la un moment dat, stăpînii au decupat în gard o gaură perfect rotundă prin care cîinii să-și bage capul și să vadă mai bine la ce latră. Adică exact invers față de ceea ce mă sfătuise specialista de la asociație. Mi-am dat seama atunci că, de bună seama, confortul cîinilor e mai important decît cel al oamenilor.

„Dar de ce n-o puneți în legătură cu noi? Dacă tot nu are timp să se ocupe de cîini, noi îi putem promova pe site și le putem găsi un cămin adevărat și niște stăpîni iubitori…“, m-a mai întrebat domnișoara de la asociație. M-a pufnit rîsul, situația era absurdă. Stăpîna susține că-i iubește la nebunie.

„Știți deja că nu putem face nimic împotriva lătratului, pentru că nu avem lege!“, îmi spune polițistul care a venit să constate cazul. Am ieșit în stradă ca să stăm de vorbă, în timp ce cîinii sînt călare pe poartă și latră furios, la doi metri de noi. Nu ne putem auzi din cauza lor. Mă privește cu milă. Dacă stăpînii ar fi ascultat la maximum manele, poliția ar fi putut să intervină. Da, știu că nu există lege, poluarea fonică nu este foarte bine reglementată în România. Și nici legea de protecție a animalelor nu mă ajută prea mult. Dacă cîinii au un loc în care să stea și sînt hrăniți, totul este perfect „legal“. Există, în schimb, legi în Marea Britanie și în mai toate țările europene. La Londra, de pildă, o astfel de situație este intolerabilă, chiar și în suburbii, unde oamenii au curți mari, iar distanța dintre locul unde sînt ținuți cîinii și ferestrele vecinilor e mult mai mare de trei metri. Am citit pe Internet. Deși nu există lege, am perseverat și am făcut cinci sau șase sesizări la Poliție. „Putem să încercăm să facem ceva în privința igienei“, zice polițistul în timp ce fotografiază rahații din curte. Oftez, deja nu mai acord importanță acestui mic „amănunt“. Mi-am luat o casă cu curte și de patru ani nu-mi pot folosi curtea. Cum să te simți bine și să-ți bei cafeaua de dimineață sau un pahar de vin seara, în curtea ta mică din centrul Bucureștiului, cînd din cinci în cinci minute se pornește un cor de lătrături și mai vine și o adiere de vînt cu miros de pipi? „Dar stăpînii nu sînt acasă? Nu i am găsit niciodată!“, mai zic polițiștii. Drept să spun, nici nu știu dacă locuiesc de fapt acolo, vin și pleacă. Din punctul meu de vedere, vecinii mei de alături sînt cîinii. Iar ei n-au nici o vină.

Așa cum spuneam, am studiat problema pe Internet și am descoperit, pe forumuri, și alte cazuri. Multe și disperate. Oameni care fac credite ca să-și cumpere case cu curte la marginea Bucureștiului și nu pot dormi din cauza cîinilor vecinilor. Oameni care lucrează noaptea și nu reușesc să se odihnească ziua, atunci cînd lătratul e în toi. Oameni cu copii mici care plîng tot timpul din cauza zgmotului. Nu au alte soluții decît să-și vîndă casele. Însă ceea ce m-a revoltat cu adevărat au fost comentariile. De pildă: „Cîinii de aia sînt cîini, ca să latre!“ sau „Eu am stat la curte și am avut un cîine-lup la care am ținut foarte mult. Dacă mi-ar fi zis un vecin că de ce latră, cred că i-aș fi spart fața!“ În România, modul în care e înțeleasă vecinătatea și lipsa totală de respect față de cel de lîngă tine reprezintă probleme reale, dar știți cum e − cîinii latră, caravana trece.

Foto: flickr

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.