M-am trezit cu un e-mail de la preabunul om și preacunoscătorul în alea omenești Mirel Bănică.

On Tue, Aug 21, 2018 at 4:36 PM BANICA Mirel wrote:

Pepene (Denia’) verde Bulgaria. 11 kg. 0,25 leva za kila… adică 50 bani kg. Miere. Cu sîmburi. Zemos. Fără intervenția geneticii. Mă gîndesc la tine. Mănînc și nu plîng. Mănînc. Mirel, nostalgie vindecată

Pe aug. 21, 2018 la 18:15, Eugen Istodor <[email protected]> a scris:

Să-ți fie rușine! Plîng eu.

Labiș însuși de gusta / Începea a lăcrima…

Trimis din Yahoo Mail pe Android

Nu cred că față mai mare am făcut la viața mea decît atunci cînd am auzit de aventura pepenară a lui Mirel. Chiar am vrut să scriu că-l urăsc, dar după aia mi-am luat aminte. Dojana mi-este mereu șpriț. Și o subliniez și acum, aici, ca să nu se supere preacinstitul Mirel de vreun cuvînt spus la vertij. Dom’le, cînd vine vorba de legume și fructe, nu știu cum, dar am voluptate. O fi de la ani înaintați? Nu cred. Cred că e de la căutare. Și eu, și Mirel sîntem în căutarea nu a ceea ce a fost, ci mai ales a ceea ce este. Și de aici eu mă învîrt în jurul cozii bucureștene, iar dumnealui, jupîn de drumuri lungi, se preumblă pe unde nu te aștepți. Căutarea nu este totuna cu găsirea. Căutarea este un joc de-a testatul, de-a adăstatul, de-a pierdutul noimei. De-a ronțăitul și scîrboșitul. Căutarea nu se termină niciodată și bună este atîta timp cît sîntem invadați de legume și fructe ce și-au pierdut semințele. Dar noi nu sîntem nostalgici, repet. Căutarea noastră înseamnă căutările celorlalți. Cînd descoperi un pepene la 50 de bani kilu’, atunci e triumf. Fiindcă e căutarea celuilalt de poamă bună și schimbul de bucurie fără fandoseală. Ia, bă, însetatule, ia de-aici, bă! Să vezi, să cauți în continuare. Dar să-ți amintești că eu ți-am îndulcit îndîrjirea, ți-am înnobilat căutarea, ți-am dat noi judecăți în dulce, în sîmbure, în pepene. Mulțumesc, Mirel. Să-ți fie rușine, Mirel. M-ai făcut să-mi lase gura apă.