Vacanţele noastre obligatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Vacanţele noastre obligatorii jpeg

Mama mea era o mare fană și specialistă a vacanțelor. Ea m-a crescut, cumva, într-un timp invers decît cel obișnuit: cel de voie, al leisure-ului, era „timpul principal“, pe care-l planificam, îl trăiam intens și ocupa un spațiu considerabil în viețile noastre. Cel al muncii încrîncenate, prin care îți cîștigi existența și care te acaparează și te stoarce, exista, dar, din fericire (da, știu, era un noroc), în mai mică măsură.

Părinții mei au avut norocul unor meserii creative care, chiar în vremea comunistă, le-au permis un program mai lejer și un stil de viață boem. „A lucra“ nu însemna – pentru ei și, implicit, pentru mine – a te duce în fiecare zi la serviciu de la 8 la 4, cum se întîmpla cu majoritatea oamenilor de pe atunci. Ci a lucra mult de acasă, citind, documentîndu-te și apoi ducîndu-te la „locul de muncă“ (Studioul „Sahia“ de atunci), cînd aveai treabă. Atunci tatăl meu stătea acolo nu doar zile, ci și nopți, la montaj. Alte dăți pleca pe teren, de multe ori împreună cu mama mea și cu mine, și petrecea zile, ba chiar luni, în diverse locuri din țară.

Un asemenea program de viață părea, din exterior, liber și lipsit de res­pon­sa­bi­lități majore. Dar nu era chiar așa: de multe ori, cînd trebuie să-ți stabilești singur programul, e nevoie să fii capabil de o autodisciplină mult mai puternică decît atunci cînd ți-l impune, cu forța, cineva din exterior. Să te autoorganizezi și să te temperezi cînd ești gata să sari de pe șine nu e deloc ușor. În ce mă privește, cu percepția mea de copil de atunci, nu am prea înțeles ce trebuie, am priceput totul mîlos și parțial: mi s-a părut că viața e o vacanță, în care oamenii stau, de cele mai multe ori, împreună, acasă, și pun țara la cale.

Tocmai de aceea am avut și reacția contrară: îmi doream, de multe ori, o slujbă fixă, cu rutină excesivă, care să mă țină în priză și între oameni opt ore (cel puțin) pe zi. Asta pentru a nu mai avea pe mînă timp excesiv, care să-mi scape printre degete precum firul de pe un ghem neglijent încheiat. Nu înțelegeam ce mare dar e timpul ăsta, firul ăsta bezmetic pe care nu trebuia decît să învăț să-l transform în ceva, tricotîndu-l – măcar într-o bentiță subțire, subțire. Aveam reacția inversă a copiilor deveniți adolescenți, care se desprind de mediul lor contestîndu-l cu orice preț, fie el bun sau rău. Era ca și în cazul vitrinei pline cu bibelouri și al covorului persan din sufrageriile colegilor mei: deși știam că nu sînt ce trebuie, la modul absolut, și că sufrageria mea fără covor și plină de cărți era mai aproape de un firesc neutru, tot aveam momente în care visam la un interior kitsch. În care voiam conformism cu orice preț. Cînd ai tăi sînt prea buni și înaintea vremurilor, nu știi să-i prețuiești destul.

Pe scurt, timpul de acasă semăna cu o perpetuă vacanță, deși nu era. La care se adăuga concepția mamei mele în ce privește vacanțele, organizate și sănătoase, care rupeau monotonia timpului boem. În contextul ăsta, respectivele vacanțe aduceau mai curînd cu un serviciu: erau genul cu program fix și sănătos, plimbare dimineața, pentru aerosoli, gimnastici și „proceduri“ în timpul zilei, plimbare pe dig sau în pădure pentru aerosoli, seara, culcare devreme și mîncare sănătoasă. Vacanțele se sfîrșeau cu un ten mai frumos, un trup mai elastic, o minte mai relaxată. Prea relaxată și sătulă de rutina leisure-ului. Mama mea și Baudrillard împărtășeau teoria lui din Societate de consum: obligația plăcerii.

Drept consecință a acestei educații, prea bune, prea libere și prea boeme, mulțimea de vacanțe, legale, religioase și obligatorii de acum, mă lasă rece. Desigur, sînt binevenite pentru oamenii care au un program fix și lung, și au nevoie de pauze și odihnă. Pentru cei care au privilegiul (totul e să înțeleagă că e un privilegiu) să-și facă programul în felul lor, vacanțele sînt, pînă la urmă, cele pe care ți le alegi și cum ți le alegi: dacă ai o viață prea lejeră, vacanța va fi un training intensiv de două săptămîni, în care înveți, ce știu eu, să gătești, să faci masaje, să desenezi. Sau într-un loc defavorizat în care te duci să-i ajuți pe alții. Sau măcar să înțelegi alte obiceiuri.

Granița muncă-leisure, pentru cei cu meserii creative și care sînt propriii lor stăpîni, poate fi tot mai blurată. Tatăl meu, de altfel, care a trăit o astfel de viață, nu avea chef niciodată să plece în vacanțe. Viața lui, așa cum și-o structurase, era un fel de continuum muncă-vacanță, desfășurat după reguli proprii. Dacă ai tăria să respecți raportul dintre cele două, în favoarea celei dintîi, nu ai neapărat nevoie de vacanțe fixe și prestabilite. Da, uneori vrei să evadezi și să vezi locuri noi. Alteori chiar ai nevoie de apă, aer, soare și de „relaxare“ (cuvînt atît de lipsit de haz). Dar dacă ajungi să fii mulțumit cu tine și cu ale tale, nu contează locul în care te afli și nici dacă ale tale călătorii sînt reale sau imaginare.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.