Unde mai există România „profundă“?

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Unde mai există România „profundă“? jpeg

România nu are autostrăzi – eu, una, mi-am pierdut speranța că le va avea vreodată. A început să mi se pară oarecum firesc să faci cîte zece ore cu mașina de la București pînă în nordul Transilvaniei, să stai blocat în trafic cîte două ore pe Valea Prahovei, în week-end, doar pentru că toată lumea se fîțîie dintr-o parte în alta, iar drumul trece prin stațiuni unde mai există și treceri de pietoni. Dacă nepoții mei, pe care nu-i voi avea niciodată, mă vor întreba cum mi-am petrecut viața adultă, le voi răspunde: bară la bară, pe DN1, ascultînd la maximum Beatles, „Don’t take me down“, și Queen, „Don’t stop me now“. Da, România nu are autostrăzi, în schimb are o mulțime de drumuri naționale și județene găurite, cîrpite, reciclate, pe care circuli cu 60 la oră, care, în schimb, îți oferă peisaje de neuitat, dar care uneori te costă, în cel mai bun caz, cîte o pană, niște capace de roți sau alte piese auto pe care le lași în urmă ca pietricelele din povestea și Hänsel și Gretel (bănuiesc că acolo existau autostrăzi chiar și pe vremea aceea, însă copiii au preferat s-o ia cam șui, prin pădure). Toate aceste drumuri pe care le străbați vrînd-nevrînd îți oferă o imagine despre România „profundă“. De cîțiva ani încoace, am descoperit un astfel de drum între Tîrgu Mureș și Gherla, face legătura între două județe – Mureș și Cluj –, am ajuns să-i cunosc satele și denivelările și încă mi se pare unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le-am parcurs vreodată în România. E aproape pustiu, șerpuiește pe coame de dealuri, coboară și urcă în serpentine line, traversează linii de cale ferată pe unde nu trece nici un tren, apar iazuri, mai apoi lacuri, tot ce vezi în jur e vălurit, în nunațe de verde și de galben. Și e liniște. Dacă te-ai opri ai putea să asculți mierla pînă prin iunie sau pasărea aceea necunoscută pentru mine care scoate niște sunete ca un telefon care se descarcă. Fără să fie spectaculos, drumul ăsta e zen – ar zice unii. Din cînd în cînd, în mijlocul cîmpului, printre lanuri de floarea-soarelui, mai apare cîte o căsuță – mică, izolată, cu cîte un steag tricolor care flutură, din obscure motive patriotice sau poate doar ca să i dea o identitate. Te întrebi iremediabil: cum o fi să locuiești acolo forever, departe de toate? Oare chiar ai fi mai fericit? Sau ai muri de plictiseală? Pe drum nu întîlnești oameni, decît poate duminica, atunci cînd pe terenurile de fotbal de la marginea satelor se joacă „etapa“. Toate aceste mici localități sînt atît de discrete încît viața oamenilor pare să se petreacă dincolo de garduri, de curți, de ferestre, de case, dincolo de orice. Din cînd în cînd mai vezi cîte un moș, singur, în fața magazinului mixt, cu o bere în față, contemplînd. Nu există viermuiala din sud, cu zeci de bărbați în putere, la crîșmă, de la ora opt dimineața. Sau mai zărești cîte o băbuță gen Sfînta Vineri care se deplasează cu cîte un metru pe oră… te vei întoarce în toamnă și o s-o găsești tot acolo. Unde are ea treabă? Unde se tot duce? Te mai întrebi: oare partea asta a României e într-adevăr locuită? Sau pur și simplu ai ajuns într-un „stat paralel“ sau pe un tărîm care nu are nici o legătură cu lumea reală? O căprioară îți sare în fața mașinii și se duce în legea ei.

Citeam de curînd un articol de blog despre aventurile unui turist din Occident în România, construit după noua modă, catchy, a marketingului „invers“ – „Don’t be a tourist in Romania“. Tipul mersese prin Ardeal, pe urmele prințului Charles, prin satele săsești deja trendy, plătise și cîte 100 de euro pe noapte și i se păruse cheap, descoperind niște adevărate „comori ascunse“ ale României – locuri nealterate de civilizație, senzația de întoarcere în timp, vaci care vin seara de la pășune și-și recunosc casele. Veți spune, ca și mine, de altfel, că astfel de sate sînt cam peste tot în România, mai ales în Ardeal, iar oamenii de acolo habar n-au că dețin, de fapt, „comori ascunse“. Sînt sate anonime, doar niște puncte pe harta țării, în care nu se face turism, singura ofertă „comercială“ este magazinul mixt din centru. Aceeași senzație de întoarcere în timp, aceleași vaci și, totuși, acolo nu merge nimeni.

Mereu am avut o slăbiciune pentru hanuri, mai ales din literatură, începînd cu cei trei muschetari, trecînd chiar și prin „Hanul Ancuței“ al lui Sadoveanu, care își are farmecul său, și sfîrșind cu „Poneiul în două picioare“ din Stăpînul Inelelor. Îmi plac aventurile citite, dar mai ales îmi place cînd oamenii se adună undeva ca să se odihnească, mănîncă și beau, povestesc, ca-n viață, de fapt. Uneori momentele de răgaz sînt mai importante decît aventura în sine. În general, hanurile au fost înlocuite de pensiuni, cu una, două, trei margarete, dar nu-i deloc același lucru. Pensiunile nu-s pentru socializare neapărat, sînt doar un soi de case de vacanță care nu-ți aparțin. Totuși, în România „profundă“ (sau nu) mai există încă ideea de „popas“ care mă înduioșează. Am descoperit un astfel de popas la o răscruce de drumuri, între trei sate. Nu este un loc turistic, nu există camere confortabile de închiriat, cu wi-fi sau LCD-uri, nu apare pe booking, unde turistul englez l-ar putea găsi. E doar un loc fără nici un fel de ștaif unde oamenii din zonă își trag sufletul, pe parcursul micilor lor călătorii diurne de 10-20 de kilometri. Aici opresc căruțași, taximetriști, zilieri, bărbați care vor să bea cîte o bere cu amantele din alt sat, departe de neveste și de gura lumii, la țară oricum e foarte greu să te ascunzi. Un loc la vedere și totuși tainic, doar pentru cei care îl cunosc, o curte verde cu cîteva mese din bîrne de lemn. Proprietarii dețin o fermă, se laudă – și nu degeaba – cu „produsele lor organice“ și se luptă ca să se mențină pe piață. Acolo am redescoperit ceafa de porc, roșii cu gust de roșie și pîine de casă, caș care „ține și se maturează timp de șase săptămîni în frigider, își schimbă gustul de la o săptămînă la alta, la început e bun așa cum e, dup-aia poți să-l razi peste salată sau paste, se întărește și nu se strică“. Da, a fost demențial cașul ăla. Dar dincolo de caș sau de gustul cefei de porc, sînt oamenii. Oamenii care se adună la popas, umplu mesele din lemn cu sticle de bere la preț de butic, se îmbată, se ceartă, apoi se împacă, își sorb ciorba de burtă din acele castroane de pe timpuri, albe, cu dungi albastre, dacă e vreo sărbătoare mai apare și vreun scripcar local care nu așteaptă nimic de pe la mese decît zîmbete. Și senzația aia de voie bună care a început să dispară treptat, e înlocuită doar de ingurgitare, regurgitare, somn. Oamenii se transformă în aparate digestive funcționale, însă aici nu, ideea de „popas“ încă își are un rost și dă un ritm vieții.

M-am tot gîndit în ultima vreme dacă încă mai există acea Românie profundă, dincolo de tot ceea ce se întîmplă la nivel politic și chiar social. Ca de fiecare dată cînd mă întorc din Ardeal, am senzația că mă întorc dintr-o altă țară și nu e nici o formă de idealizare aici, doar poate un altfel de mentalitate. Mi-am dat seama că oamenii ăștia, de fapt, o duc bine. Nu atît de bine pe cît ar trebui într-un stat care nu face nimic pentru ei, dar își pot „construi“ o viață suportabilă. Pentru că de cele mai multe ori se bazează doar pe ei înșiși. Captivi în lumea lor de dealuri vălurită, departe de o capitală, de un centru pe care nu prea îl înțeleg, populat de „mitici“, oamenii ăștia reușesc să-și păstreze o onestitate și, implicit, o autenticitate.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.