Un zid al absurdului

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Un zid al absurdului jpeg

Imediat după alegerile din decembrie anul trecut, filozoful Mihai Şora a scris următoarele pe pagina sa de Facebook: „Poate și pentru că 24-100 de ani nu au fost dascăli buni, n-au știut să-i învețe la timp civismul, responsabilitatea, democrația. Nu au izbutit să-i lumineze, să le vorbească mai convingător despre servituțile votului neexprimat. Dar, ca și alții odinioară, 18-24 de ani vor învăța singuri, din mers. Vor vedea cu ochii lor: cînd vor merge în excursii la munte… – și, în locul pădurilor, vor găsi un teren viran; cînd vor da primul concurs pentru o slujbă… – și, în locul lor, va fi angajat prostovanul nepot al primarului; cînd vor dori să-și deschidă o mică afacere și se vor prăbuși sub teancul de hîrtii și acte inutile; cînd primul lor copil va intra în spital pentru o banală fractură și va ieși paralizat sau amputat în urma unui «experiment». Atunci cînd îi va lovi prima nenorocire, abia atunci 18-24 de ani vor înțelege de ce ar fi trebuit să iasă la vot în ziua de 11 decembrie 2016.“

E foarte adevărat. Dar, în acelaşi timp, incomplet. Deoarece, atunci cînd vor realiza că au fost traşi pe sfoară, în una sau mai multe din situaţiile de mai sus, puţini vor face corelaţia logică între cauză şi efect, puţini vor discerne între adevăraţii vinovaţi şi cei care sînt făcuţi ţapi işpăşitori de o propagandă vocală şi lipsită de scrupule. Or, aici este principala miză, nu în altă parte. Şi chiar dacă toţi vor localiza sursa „răului“ şi manifestările proteice ale acestuia, pînă atunci efectele dezastruoase ale neimplicării sociale se vor adînci, iar în locul celor care au realizat că au fost păcăliţi vor veni alţii care, la rîndu-le, nefiind învăţaţi din timp ce sînt „civismul, responsabilitatea, democrația“, vor contribui la perpetuarea stării de fapt din România: corupţie, apatie, lehamite.

Nu pot spune dacă cei ce nu ştiu să tragă învăţăminte din istorie riscă să o repete, în vreme ce aceia care şi-au însuşit lecţiile trecutului asistă neputincioşi la repetarea lui – aşa cum atenţiona o caricatură –, dar întotdeauna vor exista aceste două tabere, între care se va duce o luptă inexpiabilă, fără putinţa unei reconcilieri veritabile. Vor exista momente definitorii cînd opinia unei tabere va prevala asupra celeilalte, dar niciodată una nu va fi asimilată de alta, oricare ar fi aceasta. Cu atît mai puţin într-o societate românească în care flagelul ignoranţei se extinde asemenea unei molime, este cultivată cu metodă, dacă nu cumva, fără a cădea în capcana conspiraţiilor, e planificată și programată.

Într-o conversaţie particulară, o persoană de o vîrstă cu mine, garnisită cu studii superioare şi tot calabalîcul de confirmări pe care le-ai aştepta de la cineva cu capul pe umeri, m-a întrebat tranşant, în replică la apariţia preşedintelui României alături de demonstranţi în Piaţa Universităţii: ştii că Iohannis e sectant? Nu pricepeam ce vrea să spună cu asta. Mi-a răspuns calm, ca unui copil înapoiat, însă cu o nuanţă de inflexibilitate în glas ce excludea orice contrazicere: e luteran.

Plenitudinea deconcertantă a acestei paşnice stupidităţi a fost cea de pe urma căreia am realizat atunci că, în toate timpurile şi locurile care au fost, sînt şi vor fi, vor exista întotdeauna persoane pentru care orice tentativă de a le explica nemerniciile colosale la care se dedau unii în scopuri personale se va lovi ca un balon de săpun de un zid al absurdului, construit din prejudecăţi şi prostie crasă. Atunci am descoperit că, oricît de echidistant ai fi în susţinerea punctului de vedere, nu de puţine ori îţi baţi gura de pomană, fiindcă aceste persoane sînt pregătite pentru orice şi te vor năuci pe loc, chiar în secunda următoare, cu contraargumente ce vor spulbera literalmente orice invocare a logicii, dar care, în cazul lor, sînt demonstraţia absolută că nu ai dreptate.

E luteran: suna de parcă mi-ar fi turnat o oală cu zoaie în cap.

În vremea asta, cei care vorbesc echilibrat de domnia legii, de justiţie, de competenţă şi cinste, cei care nu mai prididesc cu criticile la adresa celor care înfăptuiesc derapaje grave de la statul de drept riscă să oculteze o realitate vitală, că respectivii nu se sinchisesc de aşa ceva cît timp nu depăşesc un prag critic. Nu le pasă că sînt făcuţi albie de porci. Moralizatorii nu-s în target-ul lor de recrutare. Au fost trecuţi la pierderi din start. Ţinta lor e România celor neputincioşi, România celor umiliţi şi sărăciţi chiar de ei, cărora le servesc găselniţe abracadabrante pentru frustrările de-o viaţă. Lor le explică – de fapt, nu le explică, le repetă – de o mie de ori că unul e sectant, altul e mîna lui Soros, că DNA întrupează tot ce poate fi mai odios pentru justiţie, iar asta e suficient ca să-i convingă că România se duce dracu’ şi că nu există alternativă decît să fii de partea celor care, efectiv, au dus-o dracu’. Ceea ce, printr-o cruntă ironie, se şi întîmplă.

Punct ochit, punct lovit.

Şi noi ce putem face?

Sociologii vorbesc de ghetoizarea mediilor de socializare, de rigidizarea parcelelor virtuale unde indivizii se strîng nu pentru a împărtăşi informaţie, cît și pentru a-şi valida reciproc punctele de vedere, „expulzînd“ pe cei ce îndrăznesc să-şi facă cunoscută o opinie diferită. Aceştia atrag atenţia asupra pericolului detaşării de complexitatea şi diversitatea lumii înconjurătoare şi avertizează că, alegînd un mediu sigur şi confortabil pentru promovarea unor idei, neacceptînd decît un feedback pozitiv, au impresia că punctul lor de vedere prevalează şi e împărtăşit de toată lumea, deşi lumea, în cazul lor, e zămislită din cei care au ales din start să se branşeze la aceleaşi idei. (Şi din restul – la fel de numeroşi, poate –, dar care, avînd o opinie diferită, preferă să o ţină pentru ei, pentru a nu fi ridiculizaţi şi/sau blocaţi.)

Pe un alt palier, specialiştii vorbesc de radicalizarea informaţiei şi de tot mai lenta penetrare de către raţiune a argumentelor uzuale. Imaginile şocante şi exprimările dure, care fac apel la emoţii simple, dar puternice, au luat locul gîndirii şi judecăţii bunului-simţ. Psihologul Howard Gardner atrage atenţia că ­mulţi adulţi, independent de pregătirea profesională, continuă să teoretizeze experienţa despre lume în aceiaşi termeni ca atunci cînd erau copii şi, dacă doreşti să te faci înţeles şi acceptat de ei, e necesar să te adresezi ca şi cum ai vorbi „minţii copilului de cinci ani“, să-i atragi de partea ta printr-un limbaj ferm, dar banal şi nenuanţat, care să nu lase loc de interpretare asupra a ce trebuie făcut şi nu, asupra a ce e bine şi rău ş.a.m.d.

Asemenea concluzii fac ca argumentarea de tip raţional să eşueze lamentabil în remodelarea minţilor celor care nu reuşesc să acceadă la un nivel superior de sofisticare, mai ales în sfera moralităţii şi civismului, care ne interesează aici. Aceste persoane – chiar cu studii universitare – nu doar că îşi pigmentează existenţa cu „adevăruri“ derizorii pentru o minte aşezată şi se hrănesc cu teorii incontestabil false, dar sînt incapabili să accepte un modus vivendi care să le explice natura lucrurilor în mod amănunţit şi logic.

Prin urmare, cele mai multe mesaje ambalate elitist nu vor reuşi să-i atingă – nu spun să-i convingă, ci să-i atingă – pe cei ce aparţin aşa-zisei Românii profunde, pe cei ce stau înţepeniţi în faţa televizorului şi al căror canal de filtrare a realităţii e subsumat axei Antena 3 – România TV. Succesul acestor posturi e atît de mare pentru că „poveştile“ prezentate sînt formulate într-un limbaj elementar, aproape infantil, încît să poată fi pricepute (mai ales) de mintea lipsită de instrucţie – mintea „neşcolită“, cum o numeşte Gardner.

Oricît ne-ar conveni sau nu, orizontul minţii preşcolarului, aşa cum se manifestă la adulţi, este un dat al zilelor noastre şi realitatea românească trebuie să ducă lupte formidabile pentru a impune un mod de gîndire mai aplicat şi mai diferenţiat. Cum lărgirea acestui orizont se dovedeşte o sarcină dificilă, nu se poate face mare lucru pe termen scurt.

Ce se poate face este schimbarea letargiei cu luarea unei atitudini ferme, aşa cum se întîmplă zilele acestea. Fără a căuta scuze că ăia sau ăilalţi nu luptă corect, sînt mincinoşi şi nemernici, manipulează şi trunchiază. A expirat timpul pentru asta.

Fiecare cu alegerile sale. E dreptul oricărui cetăţean să aibă o opinie (diferită de a noastră) şi să o exercite liber şi neîngrădit. Nu mă deranjează că părinţii (la modul abstract) văd altfel. Părinţii noştri vor fi mereu părinţii noştri. Copiii noştri vor fi mereu ai noştri. Toţi locuim în aceeaşi ţară şi ne confruntăm cu aceleaşi probleme. Ticăloşii sînt în altă parte, niciodată în rîndul familiei.

Personal, nu mă interesează ruptura între generaţii sau dacă ne-am sfărîmat în două sau zece Românii. Toţi, cu mic, cu mare, cu studii şi fără, şomer sau angajat, tînăr şi bătrîn, catolic, evreu sau ortodox, armean, ungur sau român, sîntem cetăţeni ai României şi avem dreptul să trăim într-o ţară unde să prevaleze statul de drept şi în care corupţia şi abuzurile să fie tratate fără milă.

Pentru asta, important este ca, atunci cînd credem în ceva, să facem tot ce ne stă în putinţă ca acea credinţă să ne definească. Pe fiecare în parte. Pe toţi împreună. 

Mihnea Rudoiu este scriitor. Cea mai recentă carte este romanul Dear Darlin’ Namor, Editura Tracus Arte, 2014.

Foto: Andrei Ivan

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.