Domnul Emil Constantinescu primește, din partea Ministerului Educației, 15.000 de lei pe an, pentru „activitatea internaţională pe care o desfăşoară în beneficiul învăţămîntului superior românesc“ (am citat din declarația făcută de prim-ministrul României, Sorin Grindeanu). Va mai primi, de asemenea, din fondul de rezervă al Guvernului, o finanțare substanțială pentru înființarea unui Institut de Studii Avansate despre Levant. În cele ce urmează, voi prezenta cîteva dintre informațiile cele mai importante despre activitatea domnului Emil Constantinescu, informații culese de pe site-ul său personal. Asta ca să vedem de ce fostul președinte al României este un „ales“, un „om providențial“ al școlii românești, în personalitatea căruia merită investit ultimul bănuț din fondurile unui guvern nu prea înstărit.

Emil Constantinescu a fost preșe­dintele României între 1996 2000. Înainte de acest interval, a fost rector al Universității București, iar după aceea, profesor la aceeași instituție. Dincolo de activitatea didactică, el este implicat în tot felul de comitete și comiții cum ar fi: Advisors on Cuban Transition, organizație fondată la Budapesta (!), International Board of the International Center for Democratic Transition, tot din Budapesta, High Council of the International Organization of Francophony, din Paris, International Committee for monitorising the parliamentary (2001) and presidential (2007) elections in Senegal, Balkan Political Club, de la Sofia etc. Bănuim că activitatea domnului președinte în aceste organizații a fost una decisivă. Sigur, presa, Internetul nu consemnează succesele, dar cine nu știe că presa e uitucă, iar Internetul, brambura? Să vedem, însă, ce anume a făcut, în țara sa natală, domnul Constantinescu pentru sistemul de învățămînt.

A fondat mai multe organizații civice românești. Una dintre ele este, conform site-ului personal, Institutul pentru Cooperare Regională și Prevenirea Conflictelor. Foarte frumos, numai că, dacă încerci să afli niscaiva informații despre activitatea instituției cu pricina, te lași păgubaș: pagina proprie de Internet nu se deschide – ați înțeles bine, nu se deschide! –, iar alte pagini nu există. Tot domnul fost președinte al țării este (tot) membru fondator al Asociației pentru Educație Cetățenească. Ghinion și aici: nu găsim nici o informație, nici un site care să spună ceva despre munca celor din această organizație. Doar cîteva semnături pe niște proteste online, altfel – tăcere mormîntală. O altă organizație, același membru fondator: Fundația Română pentru Democrație. Aici se simte, totuși, oarecare mișcare. Există proiecte. Iată-le, așa cum apar descrise pe site-ul fundației: în 2014, am fost anunțați că se va construi un monument în cinstea deținuților politici. În ce fel a fost implicată fundația domnului președinte în această acțiune? Păi, e simplu: fundația este parteneră cu Asociația Foștilor Deținuți Politici, asociație care a propus încă din 1997 ridicarea unui asemenea monument. Asta e tot. În același an, fundația a marcat centenarul nașterii lui Corneliu Coposu. În 2009, a avut loc o conferință despre anul 1989 în Europa, în 2010, o conferință despre Piața Universității și mineriade, o alta despre București, în 2008, iar în 2014, lansarea proiectului „Inițiativa Levant pentru Pace Globală“. Se poate îndoi cineva de beneficiile acestor activități pentru comunitatea autohtonă și mai ales pentru învățămînt?

Un alt proiect, generos, lansat de Emil Constantinescu: Forumul Generația Europeană. Știrile despre această „generație europeană“ sînt puține: practic, aflăm doar că organizația a fost înființată în 2006 și că la prima – și singura – conferință, organizată pe tema „Educația, șansa României în integrarea europeană“, au participat, printre alții, Dan Puric, Ecaterina Andronescu și Monica Tatoiu. Altfel, nimic-nimic.

Și, în sfîrșit, un ultim proiect al domnului fost președinte: Forumul Academic Român. La secțiunea evenimente găsim următoarele informații: în 2013, Emil Constantinescu a luat un premiu pentru pace și a ținut o conferință la Bruxelles, iar din 2008 pînă în 2012 a organizat cîteva conferințe despre cultură, științe, București, obezitate și justiție. În 2008, Forumul Academic Român a promis că va ajuta la refacerea casei memoriale dedicată lui I.D. Sîrbu, în localitatea Petrila. După opt ani, în 2016, aflăm că primarul orașului încă se gîndește de unde să facă rost de bani pentru această restaurare.

Mie mi se pare că domnul Constantinescu n-a stat locului nici o clipă, după terminarea mandatului, în 2000. Și-a investit talentul și priceperea în tot felul de inițiative altruiste, de anvergură, cu mare impact asupra educației românești. Nu merită să îi plătească Ministerul Educației biletele de avion pînă la Budapesta, Paris, Senegal și Sofia? 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro