Îmi cer scuze dintru început potenţialilor mei cititori pentru greţoşenia faptelor care urmează a fi povestite. Oricît m-am străduit a le ocoli, ele au venit înspre mine, oricît mi-aş fi propus a le potrivi într-un eseu delicat despre urîţenie, un naturalism „zolesc“ (zolian?, à la Zola?) de pe vremea romanticului liceu cînd citeam Nana, mi-a venit mai la îndemînă.
Selma IUSUF | legende urbane
Un coș de gunoi
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Ce am putea face?
adăugat de Levantica la data de 08 Martie 2011 08:03:21
E trist sa traiesti intr-un loc pe care nu il iubesti. Si Bucurestiul e destul de greu de iubit pentru ca locurile si oamenii ne agreseaza cu uratenia lor si, in plus, nu prea stim multe despre istoria lui. Ce s-ar putea face? Ooamenii au capacitatea de a gasi solutii la care nici nu te gandesti. Totul este sa existe dorinta. Mai ales din partea celor care ar putea face ceva. Ar putea exista campanii de sensibilizare (chiar la tv, de ce nu !?) cu mesaje f simple pt oameni simpli: puneti gunoiul in pungi ermetice si aruncati-l in tomberon! Iar din partea edililor ne-am dori sa aiba mai multa grija de curatenia, de spatiile verzi si mai putin de cheltuirea banilor pe tot felul de manifestari, ceasuri, ghivece de flori sau alte lucruri de genul acesta care inghit bani si nu contribuie cu nimic la infrumusetarea orasului, ba dimpotriva.
brava colega pt articolul ultim, cel cu ciutele de la litere
adăugat de Adrian PATIK la data de 27 Februarie 2011 07:02:07
hahaha, foarte tare articolul cu ciutele de la litere, colega! Mai trebuia sa aduci aminte ca genul acela de studente isi beau cafeaua la fantana, cafeaua evident luata de la gheretica de langa.
gunoi
adăugat de bc la data de 25 Februarie 2011 08:02:01
articol cu totu excelent. la lecturare pare umoristic. in profunzime ne dam seama ca e un adevar pe linga care trecem zilnic. nu vreau sa spun ca nu suntem civilizati, ci ca mai avem mult pana acolo.
Greseala
adăugat de Kamellia la data de 25 Februarie 2011 09:02:10
Domnul nechiti ce are sula cu prefectura?Aici era vorba de educatie nu de placerea sau scarba cu care iti faci munca in tara sau aiurea.
Dumneata esti educat?daca da cum de nu intelegi sensul articolului?E chiar atat de greu?Sunt de acord cu autoarea absolut in tot ce relateaza.Mai sunt si altele ca de ex putoarea de transpiratie si fund nespalat din autobuze si alteleeeeee cate in luna.
Domnule Sorin chiar crezi ca daca ai da telefon sa anuntio politia ca unul si-a suflat mucoasele pe strada ar veni repede?poate te-ar amenda pe dumneata ca indraznesti sa-ti bati joc de ei cu astfel de telefoane.Eu stiu ce zici caci stiu ca in germania daca cineva de la o casa te vede de dupa perdea ca arunci pe strada ceva anunta politia si urgent acela este prins.Dar probabil au departament special pentru asa ceva, cum exista si politia animalelor in alta tara etc de care noi radem ca doar ce le trebuie animalelor politie.Noi NU AVEM NIMIC din pacate.Multi romani sunt lipsiti de educatie si de caracter din pacate.Visam sa fim ca cei din occident dar cu astfel de apucaturi nu o sa fim niciodata.Noi vom fi vesnic NOI sau vesnic ROMANI si atat.Cel care si-a suflat nasul pe bombeul autoarei era roman dar cu siguranta este ofuscat ca tiganilor li se spune rromi si se poate confunda cu ei.....
Aveţi dreptate
adăugat de nechitiflorinteodor la data de 27 Februarie 2011 04:02:51
Cred că am atins - cu greaţa - doar tangenţial firul roşu al articolului d-nei Iusuf.Am un dram de educaţie, dar am citit cam în fugă articolul.Poate în runda a doua am înteles, recitind materialul, că la români curăţenia nu e prioritară(statistic).Se spune că poţi descifra standardul de viaţă şi caracterul unui om în funcţie de gunoiul pe care-l aruncă, de varietatea sa(şi de cum şi pe unde îl aruncă).Gunoiul ţine de cultură sau de civilizaţie?
Poveste veche
adăugat de sorin1 la data de 24 Februarie 2011 10:02:50
Unde reactie nu e, nimic nu e...
Degeaba ne plangem, traim asa cum vrem. Ca daca n-am vrea asa, ci altfel, s-ar vedea.
De exemplu, ala de scuipa pe bombeu ar sta o saptamana la arest dup-aia, ala de arunca gunoiu aiurea s-ar indatora la banci ca sa plateasca amenda si asa mai departe. Cu o singura conditie. Cineva sa-i faca zile fripte. Sa-l reclame. Sa cheme politia. Sa-l faca de rusine in public.
Hai sa fim seriosi, nu suntem noi in stare de asa ceva. Pai ce, suntem neam de paraciosi?
Post scriptum
Colegi de-ai mei au stat doua saptamani in India. Pe langa aia la noi e farmacie...
si mai sunt atatea!
adăugat de apopanirod la data de 24 Februarie 2011 05:02:02
Ai uitat de gradinile de mucuri de tigari din fata blocurilor, de injuraturile obscene pe care le auzi din gura tanara si frumoasa a pustanilor, de fumul de tigara pe care il inghiti cand mergi spre servici si inapoi deoarece exista intodeauna cel putin o persoana care sa aprinda tigara pe drum, de pustanii care se drogheaza la intrarea in blocuri, de tristetea betivanilor care nu mai au casa si dorm pe unde apuca si la -20 de grade afara, de tiganii care cauta victime prin piete si parcuri, de rautatea celor care considera ca locul de parcare e al lor pe veci si sparg geamuri si dau cu pumnii in masina intrusa..."uitati-va la mine cum am rezistat eu" tipa isteric o femeie, trebuie sa urli si sa lovesti, asa se rezista aici! E o lume cu sufletul atat de mic si care nu se va mai educa vreodata caci "in criza Doamne ne-am nascut si vom muri in criza"....
Purăţenia de crimăvară(calambur de sezon)
adăugat de nechitiflorinteodor la data de 22 Februarie 2011 08:02:45
Greaţa e adesea o chestie subiectivă...Este ciudat cum românii (greţosi, în genere) reuşesc sa presteze în Occident meserii sub demnitatea pregătirii lor, atunci cînd au o motivaţie bănească...
Cum, adică?
adăugat de Marius Mistreţu la data de 24 Februarie 2011 10:02:45
Cred că acreditînd mobilul bani, simplificaţi nepermis. Autoarea descrie urîtul impudic. Urîtul evitabil. Nu urîtul ce poate la un moment dat să însoţească o profesie. Eu însumi am crescut ani de zile microbi. Unii miroseau putrid. Alţii, a flori de tei, dar un miros la fel de greţos în dulcegăria sa. Şi eram inginer chimist. (profesie considerată de dv. demnă) Ulterior am suferit o "apostazie" profesională. Am devenit cîrciumar. Arareori, mai vomită careva pe la toaletă. Atunci, curăţ fără să mă simt lezat în demnitate. Însă cînd văd o clientă că îşi scoate trusa de farduri, o invit discret la toaletă. Chiar cu riscul de a o pierde de clientă. Aşadar, corectarea urîtului evitabil nu depinde de profesie, ci de educaţia primară.
Acuma, despre demnitate, una e percepţia demnităţii*, şi alta demnitatea definită obiectiv. Vă pot întoarce pe dos argumentul. Cu chestii "scîrboase" am lucrat şi în România, şi în afara ei. Şi cînd aveam bani, şi cînd nu aveam.
Vă pot da însă un exemplu de lezare a demnităţii, la care nu cred că v-aţi gîndit.
Dv., e posibil să credeţi că dacă mergeţi cu buletinul expirat la secţia de votare e firesc să fiţi refuzat. Vă spun eu, nu e. Dreptul cetăţenesc de vot este unul negativ. El se află în fiinţa dv., iar nu în buletinul de identitate. Dacă autorităţile vă refuză participarea la vot invocînd o pretinsă "datorie cetăţenească" de a avea buletinul în termenul de valabilitate, asta înseamnă că cetăţenia nu este decît un contract ce nu se poate prelungi fără un şmotru, un contract ce se nu se prelungeşte automat, ci numai în condiţii procedurale (adesea oneroase) consumatoare de resurse (de bani şi de timp). Ceea ce e inadmisibil. A-i refuza cuiva un drept cetăţenesc, fără o motivaţie scrisă, fără o sentinţă judecătorească, fără o cale de recurs sau de întîmpinare, doar pentru că i-a expirat buletinul** este un act de lezare gravă a demnităţii umane.
Sper ca din comparaţiile de mai sus să descoperiţi că inabilitatea românului de a-şi identifica propria demnitate se leagă şi de tema abordată de d-na Iusuf. Pur şi simplu, românii nu văd murdăria evitabilă. O consideră un dat obiectiv, aşa cum ei cred că şi nesimţirea legiuitorului este o fatalitate naturală.
--------------------------
* Ce demnitate poate avea o cană? Dar o ocupaţie? Ce-o fi aia, "demnitatea pregătirii"? Demnitatea este un atribut strict uman. Aş zice, cel mai important. Dar nu este un atribut impersonal. Este cît se poate de personal.
** Una e buletin expirat, alta buletin anulat. Buletinul expirat nu are un succesor. De aceea, legitimarea cu el nu este un delict şi nu se pedepseşte. Chiar şi amenda contravenţională poate fi contestată pe baze constituţionale. Delict (penal) este numai legitimarea cu un buletin anulat, întrucît cel anulat are succesor.
...
adăugat de Marius Mistreţu la data de 21 Februarie 2011 07:02:35
În era Taisho, pe vremea primelor magazine departamentale moderne din Tokio, în cîteva ore de la deschidere, podelele se umpleau de (pardon!) floci femeieşti. Majoritatea clientelor umblau în kimono, iar accesoriul de retenţie nu intra în recuzită. Responsabilii cu curăţenia aveau de lucru din plin. Între timp, lucrurile s-au ameliorat semnificativ. Mulţumim, Coco Chanel!
Sîmbătă, fiul meu mă îmbia să joc cu el fotbal. Sunt la o vîrstă la care oboseala nu se resoarbe prea repede. M-am scuzat şi l-am trimis să joace cu colegii lui de clasă, iar între timp am mai tras un pui de somn în futon. Cînd s-a făcut timpul să ies din casă, mi-am zis să mă abat niţel prin parc. Eventual să dau şi eu de vreo două ori în minge, înaite de a merge la muncă. Am cumpărat o pungă de Kit Kat şi le-am împărţit-o celor opt copii. Dintr-o dată le-am citit în priviri panica. Îşi roteau ochii după un loc de strîns bucăţile de folie sfîşiată, deşi ştiau că parcul nu are coşuri de gunoi. Repede, am deschis geanta-termostat din coşul bicicletei şi i-am invitat să zvîrle acolo ambalajul.
De unde să începem? Păi, eu zic să începem cu corijarea femeilor ce se fardează în public. Dacă ne burzuluim la ele, prompt şi ferm, sunt mai multe şanse ca următoarea generaţie de copii să iasă ceva mai pudică, ţinînd seama că, preponderent, femeia este depozitarul informaţiilor de interes public în inculcarea pudorii.