Umbra lui Pasternak – simt cititorii vestici o aversiune faţă de literatura contemporană rusă?

Owen MATTHEWS
Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Umbra lui Pasternak – simt cititorii vestici o aversiune faţă de literatura contemporană rusă? jpeg

În timp ce vorbea la un eveniment, în ianuarie, pentru lansarea „Anului Literaturii“, o serie de evenimente publice şi proiecte care glorifică virtuţile literaturii ruseşti, preşedintele Vladimir Putin şi-a anunţat misiunea de a ridica „prestigiul şi influenţa în lume“ a scriitorilor ţării sale. Generaţii de cititori americani înţărcate cu Lev Tolstoi şi Boris Pasternak ar putea da şanse reale unei astfel de renaşteri: vor să se întoarcă la acel tărîm magic unde au descoperit prima dată cărţile – unul al pasiunii şi al tragediei, în care forţe enorme răscolesc personajele precum cuburile de gheaţă în cocktailul de 11 intervale orare care este Rusia. Deşi nostalgici după Nataşa Rostova şi Iuri Jivago, aceşti cititori s-ar putea să aibă dificultăţi în a numi un singur scriitor rus contemporan. 

Ultimul roman rusesc devenit o adevărată senzaţie americană a fost

, publicat în anul dinaintea celui în care Pasternak a cîştigat Premiul Nobel pentru literatură, în 1958. Cea mai recentă carte de nonficţiune cu o notorietate comparabilă a fost

al lui Aleksandr Soljeniţîn, publicată în Vest în 1973. De atunci, nici un scriitor rus nu s-a mai bucurat de o reală explozie de celebritate americană. 

Eforturi nobile pentru a traduce şi promova literatura contemporană rusă persistă, dar, astăzi, în SUA, doar aproximativ 4,6 procente din cărţile traduse în engleză sînt scrise în rusă, ceea ce plasează această limbă departe în urma francezei, spaniolei şi germanei. „Se scriu cărţi foarte bune în Rusia, astăzi“, a spus într-un interviu la radio Dmitri Bîkov, un critic de top al Rusiei şi biograf al lui Pasternak. „Dar prea puţine ajung să fie traduse.“ 

Biografă a lui Putin şi jurnalistă, Masha Gessen nu este de acord, susţinînd că interesul internaţional redus este cauzat de faptul că scriitorii ruşi nu produc cărţi de talie mondială. Literatura rusească „nu este atît de populară pentru că oferă puţin de citit“, spune Gessen. În Rusia, „decăderea culturală generală a afectat literatura într-o mai mare măsură decît alte producţii culturale“. Proiectul de traducere

al Universităţii Rochester oferă o explicaţie mai blajină: „insuficiente reţele de distribuţie“ în SUA. Dar Nataşa Perova, a cărei faimoasă editură moscovită, Glas, a anunţat că îşi va suspenda activitatea la sfîrşitul lui 2014, susţine că piaţa americană are o mare parte din vină. Zilele acestea, oamenii care cumpără de la distribuitorii americani ai Perovei „par să aibă o alergie la tot ceea ce este rusesc“, spune ea. La începutul anilor 1990, „tot ceea ce era rusesc era binevenit, pentru că lumea a avut speranţe mari de la Rusia. Am crezut că Rusia se va reintegra în contextul european. Dar, gradual, a revenit la fostele practici, iar oamenii s-au îndepărtat de noi.“ 

Un argument facil ar putea fi acela că personajele din romanele ruseşti sînt de neînţeles pentru o nouă generaţie de cititori vestici – precum pacienţii care fac chimioterapie din

al lui Soljeniţîn din 1967, schimbaţi pentru totdeauna de otrava pe care o ingerează –, vieţile ruşilor au devenit prea întunecate pentru a mai atrage empatie imediat. Problemele ţării lumii întîi pe care le au protagoniştii suburbani ai unor scriitori precum Jonathan Franzen, în continuarea argumentului, nu se compară cu disperarea cu care se confruntă contemporanii lor ruşi. Cu siguranţă, faptul că o carte tratează o lume violentă, feudală şi nefamiliară nu este, în mod necesar, un impediment în vînzarea ei în SUA – să ne uităm la ciclul

al lui Hilary Mantel. În acel caz, totuşi, ghidul cititorului este Cromwell, construit de Mantel ca un terţ – un om de o sensibilitate aproape modernă, care este proiectat într-o lume medievală tîrzie. 

Acea nevoie a unei perspective detaşate este, poate, motivul pentru care mulţi dintre autorii ruşi mai bine cunoscuţi cititorilor occidentali sînt, ei înşişi, occidentalizaţi. Boris Fishman şi Gary Shteyngart, de exemplu, sînt acum newyorkezi. Autorul rus Mihail Şişkin este lăudat cu generozitate în Vest şi tradus peste tot, dar locuieşte, cel puţin în parte, în Zürich. Geniul romanului său din 2005,

, stă în alăturarea dintre o Rusie a subzistenţei şi o Elveţie burgheză, lipsită de apărare, autosatisfăcută. Iar ultimul său roman măiestrit,

reflectă nu complexul prezent al Rusiei, ci trecutul: în timpul Răscoalei Boxerilor, din anii 1900, în China, scrisorile de dragoste ale unui soldat transced timpul şi spaţiul. 

Avînd o nouă teorie legată de motivul pentru care atît de puţine cărţi ruseşti îşi găsesc cititori vestici, Will Evans, translator şi fondator al editurii Deep Vellum din Dallas, spune că americanii „citesc Rusia“ într-un mod aparte. Cu mintea la Războiul Rece şi la consecinţele sale volatile, cititorii americani tind să „politizeze şliteratura ruseascăţ, să o citească pentru idei mari şi pentru a arunca o privire asupra planului politic“. Într-adevăr, la fel ca la mijlocul secolului XX, atunci cînd politica superputerilor a fost proiectată asupra lui Pasternak, unii dintre noii autori ruşi mai bine cunoscuţi în Vest aduc cu ei încărcături politice. Zakhar Prilepin, de exemplu, ale cărui romane

şi

au fost recent publicate în limba engleză, a participat ca ofiţer de poliţie paramilitară la operaţiuni în Cecenia, iar apoi a devenit un activist radical al opoziţiei. Apoi, după anexarea Crimeii de către Rusia, anul trecut, el şi-a surprins admiratorii prin faptul că i-a lăudat pe voluntarii din Novorossiya (estul Ucrainei). Portretul hiperrealist pe care îl face, în

, cinicei generaţii postsovietice aflate „în căutarea taţilor“ este crud şi vitalist, şi a atras comparaţii cu Tolstoi. 

În mod grăitor, unii cititori vestici sînt atraşi de viziuni ireale asupra Rusiei: multe cărţi care ajung să fie traduse în engleză azi aduc distopii oribile. Într-una dintre poveştile din volumul de debut al tinerei moscovite Anna Starobinets,

Moscova a fost distrusă de un război între oameni şi androizi. Iar lucrarea veteranului autor satiric Viktor Pelevin,

, creează o lume de coşmar, unde personajele care se întîlnesc pe o cameră de

ajung să fie prinse într-un labirint virtual. 

Oricît ar fi de valoroase, lucrările ruseşti moderne s-ar putea să nu satisfacă niciodată nostalgia pe care o păstrează americanii pentru grandoarea agreabilă a romanelor scriitorilor din alte vremuri. Aceasta s-ar putea datora schimbării produse în cultura literară a Rusiei. Rusia încă produce mai multe cărţi decît majoritatea altor ţări: aproximativ 120.000 de noi titluri au fost publicate în rusă în 2013, conform datelor guvernamentale. Dar astăzi scriitorii Rusiei sînt producători de conţinut care se luptă pentru atenţie într-o piaţă energică a entertainment-ului şi a informaţiei. În trecut, ruşii apelau la literatura lor pentru o filozofie de viaţă. Severul Dumnezeu al ortodoxiei ruseşti a creat repere incontestabile pentru ceea ce înseamnă bine şi rău, iar autorii au fost legiuitorii spirituali ai ţării. În lucrările lui Lev Tolstoi şi Fiodor Dostoievski, Aleksandr Puşkin şi Anton Cehov, ruşii şi-au găsit fundamentul, luptîndu-se cu forţele istoriei care ameninţau să îi dezbine. Scriitorilor, pe scurt, li s-a cerut să trăiască mai profund decît muritorilor de rînd. 

Astăzi, lăsînd la o parte promisiunea renaşterii pe care a făcut-o Putin, scriitorii ruşi nu mai sînt zeificaţi acasă, darămite peste graniţe. Totuşi, cel puţin libertatea de a publica se ţine bine; în comparaţie cu secolele anterioare, ultimii 23 de ani au fost, în mare, liberi de cenzură. Chiar dacă Rusia intră, acum, într-un alt ciclu de opresiune, scriitorii vor fi acolo pentru a documenta fiecare strîngere a şurubului – iar cel mai bun dintre ei va produce opera clasice. 

Newsweek

traducere şi adaptare  de Raluca MAXIM  

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.