Timpul, printre degete

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Timpul, printre degete jpeg

Nu am avut niciodată o relație decentă, măcar, cu timpul. Ori l-am întins ca pe un chewing gum dezgustător, scos din gură de plictiseală, ori l-am trăit pe repede-nainte, hăpăindu-l ca pe un covrig prea mare pentru o pauză prea scurtă. N-am găsit mai niciodată calea de mijloc rațională și echilibrată, prin care să-l trăiesc molcom, fără pericolul de-a adormi pe parcurs, dar și fără cel de a mă îneca ingurgitîndu-l.

De pildă, cînd eram la școală, prin clasele mici, dar și mai tîrziu, nu eram în stare să învăț egal o lecție, să-i sistematizez conținutul în așa fel încît să rețin ideile importante din tot ce sta scris acolo. Nu. Adăstam indefinit la introducere, pe care o aprofundam excesiv, precum și pe prima parte a cuprinsului propriu-zis, după care, evident, nu mai aveam timp de restul lecției – pe care, în cel mai bun caz, îl fușeream. La matematică, îmi plăceau, pînă la un anumit nivel, problemele: mă aplecam asupra lor pînă le dădeam de capăt, dar nu aveam răbdare să ajung la rezultatul final, să fac toate calculele…

De asemenea, de cînd mă știu, nu puteam suporta, aproape fizic, ideea că lucrurile bune se termină, și ele, ca toate celelalte. De la prăjitura care îmi plăcea (de pildă, joffre-ul, care chiar era foarte mic), trecînd prin filme, piese de teatru, cîntece, cărți și pînă la petreceri, vacanțe, relații – nu puteam accepta că au limite clare. Că nu cantitatea lor contează, ci tocmai picătura de gust și bucurie pe care trebuia să fii capabil s-o simți în puținătatea și precaritatea ei. Numai că eu, una, mult timp, nu am putut concepe că există picături și nu șuvoaie de fericire, momente și nu zile, săptămîni, luni, puncte și nu linii. Pe scurt, la orice sfîrșit, fie că era vorba de un film care-mi plăcea (și care pe atunci nu putea fi pus din nou pe laptop), fie de o carte pe care o terminasem și de ale cărei personaje mă atașasem prea mult (și, da, aș fi putut s-o reîncep, dar știam că mai sînt și altele de citit), fie de o vacanță care tocmai se terminase, făceam o dramă și mă certam cu timpul.

E adevărat că, după ani, consumismul și tehnologia au făcut posibilă prelungirea aproape infinită a acelor „momente dulci“ pe care timpurile mai fruste ale copilăriei noastre ni le ofereau drept unilaterale. Dar repetiția și excesul lor (fie că e vorba de mîncatul a nenumărate joffre, de privitul aceluiași film de 30 de ori sau de sărbătorirea Crăciunului tot anul, ori măcar din octombrie pînă-n februarie) s-au dovedit nu prea prielnice bunei noastre funcționări fizice și mintale. Au existat și există oameni care practică extinderea lor nelimitată, dar ce fac ei poate fi catalogat, în mare măsură, drept dependență – fie că e de mîncare, de alcool, de seriale ori jocuri pe computer.

De asemenea, dacă te arăți prea indulgent cu timpul tău, lăsîndu-te în voia unei vacanțe perpetue, riști să cazi în depresie: fericirea devenită rutină și obligativitatea poate cădea greu. Dacă, totuși, ai vacanțe limitate și după aceea te întorci cuminte la viața de toate zilele, de care nu ești prea mulțumit, diferența dintre cele două categorii de timp poate fi, și ea, insuportabilă: preaplinul vacanței versus cenușiul cotidian (atunci cînd acesta chiar e cenușiu). Viața de toate zilele poate deveni interesantă uneori, cînd ai cîte un interes, urmărești sau cercetezi ceva cu pasiune, creezi. Dacă nu e așa – și, de fapt, nu poate fi mereu așa –, timpul tinde, iarăși, să se lăbărțeze și să te înghită lacom și placid.

Cînd ești îndrăgostit, sigur că timpul trece alert: ești mereu cu simțurile ciulite la obiectul dorinței, pe care nu vrei decît să-l devorezi, cu cît mai mare poftă și patimă. Problema e că, din timpul ăsta dement al pasiunii, te trezești, într-o dimineață geroasă de iarnă, că l-ai consumat pe celălalt și că, deodată, vîrtejul devine iarăși mlaștină, doar că în doi.

Cînd îți crești copilul, timpul te trăiește pe tine. E timpul miraculos și formidabil al devenirii lui, cel în care ți se dă o a doua șansă să iei, practic, totul de capăt, să vezi lumea prin ochii lui mult mai deschiși și mai minunați de ce văd în jurul lor decît ai tăi. Iar timpul ăsta al lui, împrumutat, ca o mare favoare, ai dreptul să-l frămînți într-o realitate mitică și magică. Și ești fericit așa, deși nici aici nu-i ușor, pentru că, pe parcurs, renunți la propriul tău timp.

După ce crește copilul și ieși, cu un pocnet, din realitatea ta feerică, descoperi că, de fapt, nu ai renunțat la timpul tău. L-ai trăit și pe el, doar că nu ai simțit, el te-a trăit pe tine și te-a adus cam la punctul în care era Făt Frumos din Tinerețe fără bătrînețe. Poate, totuși, nu chiar acolo. Și poate, dacă reușești să supraviețuiești momentului, vei învăța să-ți creezi un timp al tău ca un scut, ca o aură care te-nconjoară mereu, o medie între puncte și linii, de care să te bucuri fără să te plictisești.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.