Sicilia, în extrasezon. Partea a treia și ultima: Taormina

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Sicilia, în extrasezon  Partea a treia și ultima: Taormina jpeg

Trenul personal face aproape două ore de la Siracuza la Taormina. De fapt, pînă la Giardini Naxos, un sat pe malul mării care se laudă că ar fi prima colonie grecească din Sicilia. Insula în sine este atît de plină de vestigii ale Greciei antice, mult mai prezente decît cele romane, încît te întrebi ce mai caută italienii pe aici în zilele noastre. Dar dacă le spui așa ceva, chiar și în glumă, îi jignești – ei sînt foarte mîndri de Sicilia lor, care e mai ceva decît toată Italia continentală, se încăpățînează să-ți vîndă numai produse locale, italiene, de la vinuri, începînd cu dulcegăria licoroasă de Marsala (mie recunosc că mi place), pînă la ciocolata aspră și crocantă de Modica. Bravo lor! Noi nu am reușit să creăm un brand din produsele românești în general, cum ar fi ca oamenii să promoveze pe plan local produse oltenești, dobrogene și bănățene care să mai aibă și istorie, și povești pe deasupra? Dar să revin la trenul personal… pentru noi, ca turiști, e un tren de plăcere, așa că ne așezăm comod ca să privim pe geam toată coasta – rîuri care se varsă în mare, halte de nicăieri, chiar pe țărm, vapoare, palmieri, cactuși, arbuști înfloriți, cîmpuri verzi, la un moment dat își face o apariție spectaculoasă și vulcanul care fumegă, la cei peste 3000 de metri ai săi. În jurul nostru sînt doar italieni navetiști care „coboară la prima“, citesc ziare, își mănîncă sandviciurile sau vorbesc la telefon, ca la noi pe ruta București-Ploiești. Habar n-au cît de norocoși sînt că merg zilnic cu un astfel de tren, că nu trec prin localități dezolante și abandonate în cîmp precum Chitila sau Periș. Dar fiecare se obișnuiește cu ce are.

Gara din Giardini Naxos e cochetă și cu stil, seamănă un pic cu gara din Sinaia. De fapt, totul seamănă cu Sinaia, orășelul Taormina e cocoțat sus pe munte, sînt peste tot trepte ca pe Furnica, doar că la Sinaia nu ai acest decor parcă pictat și ireal – marea, apusul, vulcanul. Pentru că, la Taormina, marea e doar de decor, n-ai cum să o atingi, s-o simți, să te bucuri de ea. Autobuzele de la gară pînă în oraș vin cam cînd vor ele, însă nimeni nu pare deranjat de asta. Pînă să ne dezmeticim, tocmai am pierdut unul, următorul o să vină abia peste o oră, așa că luăm un taxi, 15 euro pînă în centru. Toate taxiurile sînt mașini de lux, pentru că Taormina în sine e o „stațiune“ de lux, de la prima bere ne dăm seama că prețurile sînt aproape duble față de Siracuza. Dar orașul e frumos și are pedigree – Goethe, Oscar Wilde, Wagner, Nietzsche (a scris la Taormina Așa grăit-a Zarathustra), apoi Faulkner, Tennessee Williams, Truman Capote, Jean Cocteau, Jean Marais, inclusiv al nostru Vasile Alecsandri, toți au trecut pe aici.

Cazarea noastră ar trebui să fie la 500 de metri de centru, așa zice booking.com, însă n-am luat în calcul că ar putea fi 500 de metri pe verticală, nu pe orizontală. Ajungem, în sfîrșit, la o vilă cu vreo trei etaje unde ne întîmpină o băbuță care vorbește doar italiană, se scuză că fiul ei, care se ocupă cu afacerea familiei și știe bine engleză, e plecat de acasă, dar ne descurcăm și așa. Ne prezintă salonul pentru mic dejun care se află, de fapt, în apartamentul ei de la ultimul etaj și mă simt ca în filmele de la Cinecittà – interior opulent, argintărie expusă în vitrină, totul impecabil, aproape o butaforie. Mi-e și frică să mănînc aici, totuși o fac a doua zi, alături de două cupluri de suedezi de vîrsta a treia care și-au poziționat masa exact ca la cinema, în fața ferestrei, ca să aibă cea mai bună vedere spre mare și vulcan. La ei, totul se desfășoară conform unui ritual: o linguriță (de argint) cu dulceață, o privire aruncată spre Etna, o gură de cafea din ceașca de porțelan, o altă privire se scufundă în albastrul mării din depărtare.

14 ap 2 jpg jpeg

Coborîm în oraș, pe trepte, eu întrebîndu-mă (cu groază) cum le voi urca înapoi. Orașul e o bijuterie, dar parcă totul e prea frumos, prea glamour, pe strada centrală sînt magazine de firmă, oamenii vin la Taormina ca să-și ia blugi și papuci. Față de Siracuza, e destul de populat în extrasezon, în special de cupluri britanice, el și ea, el și el, de fapt mai mult așa – 50+, intelectuali, eleganți, cu prestanță. Mi-e dor un pic de grupul de puștani din Ortigia care se vîntura pe străzi, prin ploaie, și cînta din toți bojocii „Don’t stop me now!“. Ne agață niște tineri de pe stradă ca să ne hrănească într-un mic bistrou, acolo mai sînt doar doi japonezi, el și ea, de data aceasta, care se sorb din priviri, mîncăm lasagna „ca la mama“, într-adevăr mama lor e în spate și gătește veselă, cu lejeritate. După lasagna e greu să urci dealul, luăm un alt taxi, șoferul e foarte volubil, ne întreabă de unde sîntem și, cînd aude de România, spune că e fan România, că a fost în vacanță de trei ori, la București, la Predeal și la Mamaia, i-a plăcut în special la Mamaia, ce fete frumoase! Ce a căutat el în România? – îl întreb în timp ce încearcă să se strecoare pe străduțele din Taormina unde nu au loc două mașini din sensuri diferite, trebuie să se aștepte unele pe altele. Spune că s-a împrietenit cu un fotbalist de la Dinamo care a venit împreună cu prietena lui la Taormina și l au invitat. Așadar, de la Goethe, Oscar Wilde și chiar de la Alecsandri s-a ajuns la fotbaliști, ei sînt vedetele lumii moderne. Mi se pare funny, nu mă gîndesc la implicații profunde. Cînd mă dau jos din taxi după ce am plătit 10 euro, îmi dau seama că am coborît dintr-un Chrysler și că, în viața mea de 40 de ani, n-am mers niciodată cu un Chrysler.

A doua zi, dimineață, un soare superb, lingurița de dulceață, Etna care fumegă, gura de cafea, marea. Și apropo de mare, deja ni s-a făcut dor de ea, așa că părăsim Toarmina ca să coborîm spre o presupusă plajă, și tot coborîm vreo oră, pe niște trepte care nu se mai termină, ne întîlnim cu cîte unii care urcă și gîfîie, cu priviri încruntate, cine naiba ne-a pus să o luăm pe scări pînă la Taormina? Dar noi coborîm țopăind fără nici o grijă, printre tufe înflorite și pietre pe unde mișună șopîrle verzi, ajungem în Giardini Naxos, comuna cea lipsită de lux și de glamour, trecem printr-un tunel, nimerim pe o plajă micuță unde ne lungim pe alte pietre, ca niște șopîrle mai mari, la soare. E și un beach bar abandonat, se va deschide probabil în sezon, ne uităm cu jind la ce ar putea să promită, ni se face poftă de o bere. Așa că străbatem satul la pas, un drum lung, interminabil, pe faleză, cu valuri care se sparg la doi pași de noi, nu e nici o terasă deschisă, dar n-are nici o importanță, de fapt, mă gîndesc că a doua zi mă voi întoarce în București, că aproape s-a terminat, că nu știu dacă voi mai ajunge în locul ăsta vreodată. Și deja mă apucă o nostalgie cumplită după ceva doar pe jumătate trăit sau trăit prea puțin. Găsim deschis la un market, au o singură masă afară la care stă Georgia, care nu se uită la mare, vorbește cu iubitul pe Messenger. Ne luăm cîte o bere din magazin, ajungem la casă, o mamă italiancă strigă din toți rărunchii: „Georgiiia!“. Fata se mișcă în ralanti, fără nici un chef, plătim, întrebăm dacă putem sta afară. Îi confiscăm masa Georgiei, care continuă să vorbească cu iubitul ei, doi metri mai încolo, sprijinită de-un stîlp. Ne bem berile, vorbim un pic despre Truman Capote, Tennessee Williams și chiar despre Alecsandri, dacă tot sîntem aici. Vizavi e stația de autobuz unde vom aștepta o veșnicie ca să ne întoarcem în oraș – doi englezi deja așteaptă cu perseverență, noi sîntem la a doua bere, n-a trecut nici un autobuz în ultima oră. Magazinul se închide la prînz, Georgia o ia pe mama ei pe un scuter, probabil că e singurul ei rol, acela de a asigura transportul unei mame, în afară de a vorbi pe Mess cu gagiul, și dispar undeva pe străduțele întortocheate ale muntelui, spre Taormina sau spre alte sătucuri de la poalele vulcanului pe care noi nu le vom cunoaște niciodată. Așteptăm și noi autobuzul, nu știm cînd vine, însă aici nu ne grăbește nimeni. Simt că am ratat cumva Taormina, nu m-am bucurat deloc de Chrysler și de lingurița de argint, dar m-am regăsit undeva la marginea ei, mereu marginali, mereu triști, mereu nostalgici după vieți netrăite îndeajuns.

Foto: Adina Popescu

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.