Cînd a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, „întuneric era deasupra adîncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor“, așa că a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. (De la blitz-ul telefonului, cîteva milioane de ani mai tîrziu). „Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric“ și, tot așa, a despărțit cu blitz-ul pasionații de selfie-uri de cei care folosesc telefonul preponderent pentru a suna și a naviga pe Internet și, uneori, pentru a face poze cu peisaje, căței și purcei.

Pe vremea lui Rembrandt, autoportretul reprezenta o chinuitoare formă de autocunoaștere. Azi, selfie-ul e o relaxantă formă de eludare a autocunoașterii. Selfie-ul exercită un impact apreciabil asupra self-esteem-ului și constituie dovada cea mai clară că, din punct de vedere al înfățișării, toți oamenii sînt frumoși. Dacă ai o îndoială cu privire la aspectul tău, un selfie va rezolva problema.

Sînt multe tipuri de selfie-uri, dar foarte apreciate au rămas și rămîn în continuare cele care, în prelungirea etern pilduitorului mit al lui Narcis și al obositoarei întrebări lansate de împărăteasa cea trufașă din povestea Albei ca Zăpada, sînt realizate cu ajutorul oglinzii din imediata apropiere. Iar între selfie-urile în oglindă, la loc de cinste se află cele realizate în lift, care, de departe, atrag atenția prin cîteva particularități. Voi explica de ce.

În primul și în primul rînd, fiindcă ești condiționat de elementul timp. Dacă locuiești la etajul al treilea, ai la dispoziție maximum douăzeci de secunde ca să faci poza. Din acest motiv, amatorii de selfie-uri în lift sînt singurii din univers care deplîng avansul tehnologic care a sporit nu doar silențiozitatea, dar și viteza ascensoarelor. Ei le-ar prefera pe cele din perioada interbelică, în care puteai croșeta un mileu pînă ajungeai la parter. De aceea, tot ei sînt singurii pe care-i încearcă o bucurie aparte în momentele în care rămîn blocați între etaje, pentru că astfel se pot ocupa pe îndelete de selfie, factorul timp devenind rizibil.

Se spune că cel mai bun selfie în lift i-a ieșit unei domnișoare cochete care, într-o sîmbătă seara, plecînd de acasă pentru a se întîlni în oraș cu fetele, ca să discute la o terasă, așa, ca fetele, despre ceea ce discută fetele, în general, a rămas blocată în lift 36 de ore, pînă ce a putut fi scoasă de acolo.

Cînd au întrebat-o pompierii dacă are nevoie de ceva, ea a răspuns cu glasul stins:

– Sunați-o repede pe mama, că mie mi s-a descărcat telefonul, și ziceți-i să urce fotografia DSCN089623 la profilul meu de Facebook. I-am trimis-o pe e-mail.

– Dar vă simțiți bine, vă e sete, poate?

– Și să îi aplice pozei filtrul Valencia, că eu am uitat.

– Vreți să mergeți la spital, să vă facem niște analize?

– Așa, iar la titlu să scrie „La vita è bella într-un Ascenseur pour l’échafaud“.

– Pot să vă iau pulsul?

– Desigur, dacă e cazul, să îmi scoată cu Red eye removal punctele roșii din dreptul ochilor.

– Domnișoară, fiți atentă puțin, în ce zi a săptămînii ne aflăm?

– Și să pună la final emoticonul meu preferat, cel cu îngerașul, știe ea care.

– Spuneți-mi, cît fac doi ori doi?

– Aaaa, să mă sune imediat dacă Vasile dă like la poză.

– Domnișoară…

– Atît vreau să aflu, dacă e un simplu like sau o inimioară…

– …să știți că sînteți foarte deshidratată.

– Că, dacă nu-mi dă nici un like, mai bine mă lăsați în lift…

Dar selfie-ul fiind o capodoperă a genului, după ce a uploadat maică-sa fotografia DSCN089623 la profilul de Facebook al fetei, Vasile i-a dat like (d-ăla cu inimioară), i-a adus și un buchet imens de zambile la spital, s-au căsătorit o săptămînă mai tîrziu și, după cinci luni, ea a născut gemeni și acum amîndoi sînt trainer-i motivaționali și învață lumea cum să treacă, cu ajutorul selfie-urilor, peste momentele dificile din viață.

Revenind, cuvîntul de ordine ce de­finește genul acesta de operațiuni e dexteritatea. De cum ai intrat în ascensor și acesta s-a pus în mișcare, sincronizarea e esențială. Aici e oglinda, ăsta s eu, da, arăt bine, merit un selfie, apoi, pe repede-înainte trebuie să setezi telefonul pentru poză, să te așezi în lumina cea mai avantajoasă, să îți compui chipul cel mai interesant (dacă accentul cade pe hai­ne, plasezi telefonul în dreptul feței, să o obturezi) și, Dumnezeu cu mila, apeși butonul. Pentru a avea de unde alege, în cele douăzeci de secunde, e imperios să îți recompui atitudinea și fizionomia de cîteva ori și să apeși pe butonul de făcut poze în neștire. Țac, țac, țac, țac, țac…

Rezultatul trebuie să se situeze minimum la cea mai joasă dintre cele mai ridicate așteptări, pentru a te putea declara cît de cît mulțumită. Dacă nu îți iese, poți spune că ai mers degeaba cu liftul. E ca și cum te-ai duce la mare și ar ploua non-stop. Ce faci în situația asta?

Amatorii de selfie-uri cunosc prea bine: mai dau o tură cu liftul. Ca să își sporească șansele, merg pînă la ultimul etaj. O tură sus, o tură jos, teoretic, doar dacă ești la primul selfie în lift se va impune suplimentarea sesiunii foto cu încă o excursie sus-jos.

Efortul va merita: vei apărea în mediile de socializare NU cu o poză făcută în fața oglinzii de la baie, nici a celei de pe hol, nici a celei lipite de șifonierul din dormitor, nici a celei din vreun club, ci – răpăit de tobe în fundal!!! – a oglinzii din lift. Selfie-ul suprem!

Unul din ghinioanele la care se expun zilnic sărmanii amatori îl constituie situația cînd ies din casă pregătiți sufletește pentru poza din lift și, surpriză, înăuntrul liftului dau peste alte persoane.

Serios, oameni buni? Serios? Dar scările pentru ce sînt? Mamaie, ai 75 de ani și matale tot cu liftul îți arde să mergi? Păi, cum să nu te doară articulațiile dacă nu faci pic de mișcare? Pentru o simplă pîine și o sticlă cu lapte, tu iei liftul șapte etaje dus, șapte etaje întors? Pe bune? Vă mai plîngeți că aveți pensiile mici…

Ce e de făcut în situația asta, totuși?

Desigur, nu prea multe: aștepți să coboare mamaie, să lase liftul liber, și îl iei dup-aia. Fără a mai pune la inimă că mamaie te-a înjurat (nebănuind intențiile tale artistice, a socotit că ești unul din idioții patentați care apasă pe butoane să oprească liftul doar pentru distracție).

Iar cînd liftul urcă la loc, ce să vezi, mamaie e tot acolo, că a uitat să-și ia banii de pe frigider și și-a dat seama abia la parter. Și iar va observa că ai oprit liftul și că nu vrei să urci în el și iar te vei alege cu o porție zdravănă de înjurături. „Arză-te-ar focul să te arză de pușlama!“ sau „Duduie, dacă erai fii-mea, te urecheam de-ți mergeau fulgii“ vor fi cele mai nevinovate afurisenii. Și, cînd colo, tu vrei o numai o poză, o singură poză. Cumva ceri prea mult de la via… de la lift, o poză în interiorul lui? Dumnezeule mare!

Întîlnirea neașteptată cu alte persoane în ascensoare e mereu o provocare, momentul dinaintea deschiderii ușilor e unul tensionat, cu frisoane și nod în gît, deoarece riscă să îți dea peste cap zen-ul și să te facă să întîrzii la întîlnirea cu fetele. Pare cîteodată că ceilalți locatari au ales să ia liftul special, măi, dar special pentru a-ți încurca socotelile cu selfie-ul. Parcă nu au nicio treabă, zici că merg cu liftul exact din motivul pentru care pensionarii aleg să se plimbe cu mijloacele de transport în comun prin oraș: fiindcă e gratuit. Și văd lume. Se duc pînă la parter, urcă la etajul doi, opresc la patru, își scutură picioarele la cinci, mai discută despre întreținere cu administratora de la unu, se uită cu coada ochiului la ce are în sacoșe vecinul de la șase, numai pentru că se plictisesc în casă și nu a început telenovela preferată.

Pe tine, însă, te încurcă. Nu îți poți compune mina aceea interesantă în spațiul strîmt din lift de față cu un moș, doi copii și o gospodină! Te-ai gătit degeaba, te-ai rujat degeaba, ți-ai făcut unghiile degeaba. Iar cînd ajungi la parter, nu poți rămîne în lift și urca din nou, dar singură, pînă la șapte, căci deja sînt alții care vor să urce. Dar, îți repeți tu nervoasă, cu sarsanalele alea umplute ochi de la supermarket nu se poate ajunge în casă și pe scări? Pentru ce au mai fost construite oare? Că pentru selfie, sigur nu.

Oricum, dacă cea mai mare șmecherie ar fi fost să îți faci selfie pe scările blocului, știți care ar fi fost ironia? Că nimeni nu ar mai fi luat liftul. Absolut toți locatarii și vizitatorii ar fi urcat și coborît doar scările: și mamaie cea reumatică, și instalatorul de la trei, și gaborul de la cinci, și aia care face videochat de la ultimul etaj, toți ar fi preferat scările. Cu liftul ar fi avut poftă să meargă doar cînd s-ar fi luat curentul.

Acestea sînt, pe scurt, doamnelor și domnilor, motivele pentru care selfie-urile în lift sînt printre cele mai complicate de realizat.

De aceea, cînd vedeți undeva, oriunde, un selfie făcut în lift, nu pregetați să îi oferiți like-ul vostru! Îl merită pe deplin.

Iar dacă te numești Vasile, hai, nu fi chitros, bagă acolo o inimioară!