Sarajevo (II) – realități paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Sarajevo (II) – realități paralele jpeg

În ultima zi la Sarajevo, chiar înainte de a pleca, am vizitat Muzeul genocidului și al crimelor împotriva umanității. Reperasem muzeul cu o zi în urmă, chiar pe strada principală din centrul istoric, văzusem un indicator plasat discret, la fel de „discrete“ sînt urmele de gloanțe de pe zidurile caselor. Pentru că orașul m-a sedus încă din primele minute petrecute aici (așa cum am povestit în articolul meu anterior) cu farmecul său aparte și cu amestecul său de culturi, dar și prin forța cu care și-a revenit la viață după război, am simțit ca pe un fel de datorie să aflu mai multe despre trecutul său recent și să nu-i ignor suferințele. De obicei, turiștii vin și pleacă și iau contact doar cu o suprafață a lucrurilor. Mai mult decît atît, pe noi, românii, nu prea ne interesează ce se întîmplă dincolo de „ograda“ noastră, în țările vecine, iar vecinătatea se rezumă de cele mai mule ori la granițe pe care le traversăm în drumul nostru spre Vest. Nu ne dăm seama că avem ce învăța unii de la ceilalți. Asediul orașului Sarajevo a fost cel mai lung asediu al unui oraș european din istoria modernă, a durat de trei ori mai mult decît asediul Stalingradului și cu un an mai mult decît cel al Leningradului. Forțele sîrbe ale Republicii Srpska și armata iugoslavă au asediat Sarajevo de la 5 aprilie 1992 pînă la 29 februarie 1996, au murit peste 11.000 de oameni, dintre care 1500 de copii.

Muzeul este unul particular – ni se spune chiar la intrare –, realizat fără nici un fel de contribuție sau de sprijin din partea statului bosniac. Tînărul care ne întinde biletele precizează că anumite lucruri nu sînt asumate nici acum pînă la capăt și că, de pildă, nu există nici un monument care să comemoreze în mod oficial victimele războiului. Muzeul pare mai degrabă o casă conspirativă, însă obiectele, fotografiile și alte mărturii îngrămădite în cele patru-cinci cămăruțe întunecoase, de la primul etaj al unui imobil vechi, reușesc să transmită mai multă emoție decît multe alte instituții de acest gen. S-a încercat o recuperare obiectivă, fără exagerări „impuse“, însă e atît de multă suferință adunată acolo, între pereții aceia, încît ieși pur și simplu răvășit, ai nevoie de o cafea tare bosniacă pentru a-ți reveni. M-au impresionat cel mai mult portretele copiilor. O fotografie, povestea scrisă în cîteva rînduri și, de pildă, ursulețul pe pluș pe care îl ținea în brațe în momentul în care a fost împușcat, sau alte obiecte personale. Pe ecrane se derulează imagini din timpul asediului. Materiale video filmate de amatori, nemontate. Vezi străzile din Sarajevo și oamenii care fug haotic dintr-o parte în alta, aplecați, ferindu-și capetele cu mîinile, traversează strada doar ca să ajungă pînă la magazinul de pîine, pîndesc un moment prielnic, de undeva de deasupra se trage, dușmanul e invizibil. Lunetiștii de sus, de pe munte, trag la liber în civilii din oraș. Ai senzația că asiști la o realitate virtuală, la un joc de Counter-Strike, pe un computer. Apoi vezi fotografiile criminalilor de război care nu au fost prinși nici pînă în ziua de astăzi. Și îi descoperi și pe cei care au fost condamnați – 3-4 ani pentru crime împotriva umanității, 10-12 ani pentru genocid –, ți se pare o glumă proastă, ți-amintești fără să vrei (pentru că mintea umană e programată să gîndească prin comparații și analogii) de condamnările de la noi și de „anii cu suspendare“.

Am părăsit Sarajevo îndrăgostită iremediabil de oraș, dar totuși bulversată și marcată de tot ceea ce am văzut în micul muzeu particular. Chiar la ieșire am mai trecut o graniță care nu era păzită de nimeni și am intrat în Republica Srpska, una dintre cele două entități autonome care fac parte din statul bosniac. Plăcuța cu numele republicii era stropită cu vopsea roșie. A urmat o călătorie de două ore pe un drum pustiu care șerpuia printre niște munți fabuloși, sălbatici și împăduriți, care îmi aminteau pe undeva de Apusenii noștri. Sate puține, printre care și unul care se numea Rumunija, oameni și mai puțini pe la porți, senzația de țară nelocuită. Pentru că mai aveam niște mărci bosniace, ne-am gîndit să ne oprim undeva ca să bem o cafea, deși nu prea aveam unde. În cele din urmă am dat peste o coșmelie din bîrne care părea un soi de han, pentru că avea două mese de lemn în fața intrării. Am oprit și ne-a întîmpinat un sîrb pe la 60 de ani, probabil proprietarul locului. Înăuntru, polițiștii locali își luau masa de prînz, cu fripturi și roșii proaspete din grădină, așa că ne-am simțit în siguranță. Sîrbul era un personaj – un look de luptător de gherilă ieșit la pensie sau de rocker puriu, fără dinți, dar cu plete albe și cu o bandană roșie, destul de beat și de euforic. Nu știa o boabă engleză și nici o altă limbă în afară de sîrbă, însă ne-am înțeles prin semne și puținele cuvinte similare din limbile noastre. De unde sîntem? România. Un zîmbet mare i s-a lățit pe chip. Românii și sîrbii sînt prieteni! Imediat ne-am trezit cu niște beri în față și am dat noroc. Apoi am încercat să încropim o conversație absurdă, folosindu-se fiecare de reperele pe care le știa. Ceaușescu, Tito, Hagi, comunism. Prieteni, ce mai! Sîrbul s-a străduit să ne explice părerea lui: Ceaușescu și Tito au fost extremiști. Am fost total de acord cu el. Un alt rînd de beri a apărut pe masă. Am trecut la discuții mai serioase – românii și sîrbii sînt ortodocși. Pravoslavnic! – a exclamat sîrbul fericit și și-a făcut o cruce mare. Deci, și mai prieteni. A dispărut în casă, de unde s-a întors cu niște carne friptă și cu roșii, de la polițiști, și ne-a invitat să mîncăm „gratis“. Apoi ne‑a făcut cadou o fotografie cu reproducerea unei icoane făcătoare de minuni, ne-am lămurit noi cu greu. Sîrbul a lăcrimat un pic: „Pravoslavnic, prieteni… musulmanski, pac, pac, pac!“ (îndrepta o pușcă imaginară spre dușmani invizibili), tot repeta el, am priceput mesajul și n-am simțit nevoia să-l contrazicem, n-ar fi priceput nimic și n-ar fi avut nici un rost. Apoi ne‑a invitat în casă ca să îi vedem colecția de fotografii. Pe un perete trona portretul generalului Ratko Mladici (criminal de război), idolul său, o fotografie cu echipa națională de fotbal a Serbiei și o alta cu sîrbul nostru, cu vreo 25 de ani mai tînăr, într-o trupă de băieți, înarmați pînă în dinți cu niște puști Kalașnikov, voioși și puși pe fapte mari. Mi-am dat seama dintr-odată că am nimerit într-o realitate paralelă cu cea pe care tocmai o părăsiserăm, în Muzeul genocidului și al crimelor împotriva umanității, aflat la doar o sută de kilometri distanță. Însă nu distanțele contează aici, ci schimbarea de perspectivă, „adevărul“ pe care fiecare îl deține și relativizarea acestuia. Pentru noi, niște turiști români rătăciți în Republica Srpska, sîrbul a fost un om bun – ne-a primit cu prietenie, ne-a ospătat pe gratis, ne-a făcut cadou icoane, ne-a îmbrățișat la plecare. Același sîrb și alții ca el i-au omorît pe copiii nevinovați de la Sarajevo. Pentru că a crezut în „adevărul“ lui. Iată cum, într-o lume post-adevăr, lucrurile se pot inversa pînă la absurd, iar binele și răul devin la rîndul lor relative. În Bosnia acum e pace (o pace relativă, desigur), puștile Kalașnikov au fost îngropate în fundul curții, morții de la Sarajevo nu mai pot vorbi. Iar noi, ceilalți, nu putem face mai mult pentru ei decît să-i plîngem și să le aducem un omagiu. Și să încercăm să ținem răul la distanță, pentru ca astfel de lucruri cumplite să nu se mai întîmple. Dar care este răul? Cum îl putem identifica? De unde vine el, de fapt?

Foto: wikimedia commons

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.